Nunta lui Decebal
DRAMATURGIE: Eduard Buhac si Matei Lucaci-Grünberg
REGIE: Matei Lucaci-Grünberg
SCENOGRAFIE: Iuliana Vilsan
VIDEO: Dilmana Yordanova
SUNET: Andrei Sever
Distributie:
Alexandru Papadopol
Dan Pughineanu
Eduard Buhac
Elvira Deatcu
Pamela Iobaji
Productie Teatrelli (vazuta pe data de 14 septembrie 2025)
Nunta lui Decebal – Opinie LaTeatru.EU
Anii 90 au ajuns, pentru dramaturgii actuali, cam ce erau anii comunismului pentru dramaturgii si mai ales scenaristii anilor 90 si 2000. Spre deosebire de povestile din comunism, care toate aveau un aer misterios, “spunem acum ce nu aveam voie sa spunem atunci”, povestile anilor 90 sunt diferite. Productiile dramaturgice care se desfasoara in anii 90 au marea calitate de a fi obiective: abia acum, dupa 25 de ani, ii putem privi cu obiectivitate. Da, au trecut 25 de ani!
Iar ca punct de reper ai acelor ani avem … Eclipsa de soare din 1999. Este un reper apolitic, dar foarte relevant. Dintre cei care aveau macar 10 ani in 1999, va mai amintiti ce ati facut la eclipsa?
Pana sa va spun despre ce-i vorba, incercati sa va ganditi la prieteni ori cunostinte care si-au botezat baiatul Decebal. Nu vreau sa va spun mai multe, vreau sa va ganditi la asta inainte sa vedeti spectacolul. Cine si de ce isi boteza astfel copilul? Nu spun ca acum nu ar mai exista acest nume, el exista, dar mi se pare mult mai putin frecvent.
Povestea este a lui Decebal si a familiei Popa. Nu stim cu ce se ocupa sotia, probabil casnica, insa sotul era CFR-ist (controlor de tren). Decebal avea si 2 prieteni, Misu si Miruna. Ei erau de nedespartit. Ma rog, dinamica relatiilor dintre ei imi este neclara, caci din punctul meu de vedere, intr-un grup din acesta de 3 exista si o oarecare energie sexuala, macar unul dintre ei, daca nu ambii, incearca sa se dea la tipa. In sens invers, tipa se simte cel mai bine in grup in momentul in care ea este dorita de ambii masculi. Practic, ea detine puterea in fata ambilor. Ceea ce aici nu este cazul.
Povestea este despre dinamica relatiei dintre parinti si copii si mai ales modul in care parintii se situeaza vizavi de plecarea copilului in America. Vorbim despre o familie din provincie, una nu foarte bogata, dar nici saraca. Era ceea ce acum am numi o familie stabila. Un venit mic spre mediu, dar stabil (ceea ce pentru anii 90 era in sine o performanta).
Nu vreau sa va dezvalui prea multe, vreau doar sa va spun ca Decebal ajunge sa plece in America. Loteria vizelor, cea care inca mai este valabila si azi. Nu intru in detalii politice.
Cum se pozitioneaza familia lui Decebal? Dar prietenii lui cei mai buni? Cum anume il schimba pe Decebal plecarea in SUA?
Intresante sunt alte cateva chestiuni, asa ca voi lasa in continuare cateva intrebari (la care spun din start: nu am raspunsuri clare):
- Cat de posibila ar mai fi o astfel de poveste in 2025?
- Cat de relevant este ca familia aceea era din provincie (din Amara)? In Bucuresti lucrurile ar fi fost radical diferite?
- Cat de acord sunteti cu fiecare personaj in parte si cu opiniile ori deciziile acestuia? Ce ati fi facut in locul lor?
- Cat de relevant este pentru voi momentul eclipsei?
- Cat de nostalgici sunteti dupa “parfumul” anilor 90? Nostalgicii anilor 90 sunt la fel de absurzi precum nostalgicii comunismului?
Nu vreau sa intru in detalii, sa analizez fiecare prestatie in parte, sa analizez scenografia, decorurile, vestimentatia, asa ca voi trage direct concluzia: m-am simtit teleportat in trecut, insa nu neaparat in anii 90. Daca n-ar fi fost eclipsa de soare din 1999, povestea putea lesne sa se petreaca in 2002, 2005 ori chiar 2010. Exista oameni care in 2025 gandesc, vorbesc si traiesc ca-n anii 90? Tot ce se poate, desi smartphone-ul din mana ii diferentiaza radical, acel obiect ne arata ca oricat de nostalgici ar fi ei, tot traiesc … in prezent. Nu traiesc 100% ca-n 1990 datorita (ori din cauza) acelui smartphone.
N-am auzit manele (desi ar fi fost perfect potrivite in peisaj, mai ales daca ar fi fost cele de dor de tara), n-am auzit problema luarii in armata (pana-n 2003 era o problema), nu am auzit nicio referinta politica. Este ca si cum ar fi decupat cineva o figurina dintr-o pictura foarte mare, foarte ampla. Daca decupezi un personaj dintr-o poza mai mare s-ar putea sa nu se mai inteleaga cine e acel personaj.
Sa nu mai vorbesc de faptul ca nu aflam nimic despre localitatea Amara. O fi ea neimportanta atunci cand se vorbeste despre plecarea in SUA, dar nici chiar asa. Amara poate fi oricand inlocuita cu Tulcea, Iasi, Caracal ori Copsa Mica.
Spectacolul Parinti de la Metropolis este mult mai bine contextualizat. Am dat doar un exemplu, ca sa intelegeti reperul meu in materie de spectacol desfasurat in anii 90 (stiu, sunt subiectiv, acel spectacol este despre Slatina mea natala).
Povestea este solida, empatizezi cu personajele, toate-ti par simpatice, nu exista oameni buni si oameni rai, insa simteam nevoia de mult. Nu neaparat despre ei, ci mai ales despre ce se intampla in jur.
Mergeti sa vedeti Nunta lui Decebal, mergeti sa retraiti atmosfera anilor 90-2000. Si mergeti sa-l vedeti pe Papadopol, un actor caruia i se potriveste perfect rolul de conspirationist (desi aici nu este atat de conspirationist precum in Doua lozuri).