O casa de papusi – partea a doua de Lucas Hnath – Teatrul Metropolis

O casa de papusi - partea a doua de Lucas Hnath - Teatrul Metropolis POSTER

O casa de papusi – partea a doua de Lucas Hnath
Traducerea si adaptarea scenica: Alexandru Mihail
Scenografia: Maria Miu
Sound design: Valentin Luca
Regia: Alexandru Mihail
Durata: 1h 45 min
Distributia:
Nora: Oana Pellea
Torvald: Vlad Ivanov
Anne Marie: Victoria Cocias
Emmy: Catinca Maria Nistor
Vazuta la Sala Olga Tudorache a Teatrului Metropolis

O casa de papusi - partea a doua de Lucas Hnath - Teatrul Metropolis

O casa de papusi – partea a doua – Opinie LaTeatru.EU

 

M-am gandit deseori cum ar arata niste eventuale sequel-uri ale unor piese celebre. Cum ar arata cateva personaje pe care le cunoastem bine dupa 5 ani, dupa 10 ani ori dupa 20 de ani? Un primi sequel vazut a fost la Teatrul Dramaturgilor acum ceva ani (se fac 5), cand am vazut un sequel dupa O scrisoare pierduta intitulat Invataturile lui Zaharia Trahanace catre fiul sau.

Evident, scrisoarea pierduta este o piesa arhicunoscuta, se studiaza si-n scoala, dar este foarte des intalnita si in teatrele romanesti. Cei care merg des la teatru sigur au vazut cel putin o montare de-a ei.

Deci un sequel dupa o astfel de piesa se adreseaza tuturor. Intrebarea “poti merge la spectacolul acesta FARA sa cunosti piesa originala” nu prea are sens, caci oamenii care nu cunosc piesa originala nu sunt, de fapt, un public pe care sa-ti doresti sa-l tintesti cu adevarat.

In cazul Casei de Papusi a lui Ibsen lucrurile sunt diferite: este o piesa celebra, cunoscuta printre oamenii de teatru, dar nu este cunoscuta chiar de catre toti spectatorii. Ceea ce inseamna ca atunci cand construiesti un sequel al ei trebuie sa te gandesti serios ce vor intelege cei care nu cunosc prima parte. Este un public pe care nu-l poti neglija.

De altfel, O casa de papusi – partea a doua mi se pare ca se adreseaza INTAI SI INTAI celor care nu cunosc prima parte. Acestia vor judeca personajele STRICT prin prisma replicilor pe care le spun aici. Ei vor fi surprinsi, vor savura altfel povestea. Cei care stiu prima parte, care isi amintesc cum a plecat Nora, traiesc alte sentimente. Imi permit, in acest sens, sa citez dintr-un interviu dat de regizorul Alexandru Mihail Ziarului Metropolis acum mai bine de 1 an: “Pe de alta parte, cei care stiu piesa lui Ibsen se vor amuza urmarind cum “noua Nora” trebuie sa duca povara a ceea ce a simbolizat ea din punct de vedere literar si social, in cei peste o suta de ani de cand a fost conceputa.”.

Spectacolul in sine este o invitatie la dialog. Are marea calitate de a nu da verdicte. Acestea sunt lasate la latitudinea spectatorilor.

Legat de interpretari, am fost realmente dat pe spate de interpretarile a trei din 4 actori: Oana Pellea si Victoria Cocias sunt extraordinare, sunt aproape perfecte, iar Vlad Ivanov (pe care l-am vazut pentru prima oara pe o scena de teatru; in filme este extraordinar, nu cred sa fie film in care sa ma fi dezamagit) este realmente divin. Acesta din urma are un joc non-verbal absolut fabulos (la inceput, intr-una dintre primele scene in care pare, el se uita fix in gol, reusind sa vorbeasca, sa-si spuna replicile cu o privire pur si simplu GOALA minute bune).

Din pacate, actrita Catinca Maria Nistor, desi foarte talenta, are o interpretare “doar” foarte buna. Nu am nimic sa-i reprosez, nu face nimic gresit, dar mi s-a parut ca pur si simplu nu s-a putut ridica la nivelul celorlalti 3 colegi de scena.

As fi putut sa va vorbesc despre casatorie si despre cat de mult o dispretuiesc eu (atat pe ea, ca institutie, cat si nunta, evenimentul care o urmeaza). Nu voi face asta, lasandu-va pe voi sa descoperiti disputa dintre mama si fiica, unde in mod surprinzator mama este cea impotriva casatoriei si fiica este aparatoarea ei.

Legat de aceasta disputa, un singur lucru va spun: disputa lor mi-a adus aminte de “disputa” dintre sociologi si psihologi. Psihologul se intereseaza de indivizii luati distinct, in timp ce sociologul se gandeste la grupurile de oameni, la societate per ansamblu. Nu va spun mai multe, dar unii ati inteles deja ideea.

Mergeti sa vedeti O casa de papusi – Partea a doua la Teatrul Metropolis MAI ALES daca nu stiti prima parte. Mergeti pentru dezbaterea pe care o genereaza, mergeti pentru actorii extraordinari, mergeti pentru un spectacol de buna calitate.

Leave a Reply

%d bloggers like this: