O femeie singura – Teatrul de Arta din Bucuresti

O femeie singura de Dario Fo și Franca Rame
Traducerea: Daniel Grigore-Simion si Andreea Bibiri
Cu: Andreea Bibiri
Regia: Daniel Grigore-Simion
Scenografie: Adrian Pitica
Afiș: Adela Pitica
Foto: Romulus Boicu
Locatie: Teatrul de Arta din Bucuresti

o-femeie-singura-teatrul-de-arta

O femeie singura – Opinie LaTeatru.EU

 

O persoana cuplata poate fi singura? O persoana singura poate fi o persoana casatorita? Multa lume spune ca nu, ca SINGUR inseamna ca nu esti cu cineva. Altfel, ce ar putea insemna o persoana singura? Mai ales, o femeie singura?

Am avut discutia asta cu multe persoane. Multi nu concep sa fie singuri, multe nu concep sa fie singure. Chiar daca, in mod efectiv, ele SUNT singure mare parte din zi, chiar daca unele sunt singure MULT timp, simplul fapt ca stiu ca au pe cineva le face sa se simta bine. La fel in cazul barbatilor, desi acolo lucrurile nu sunt atat de accentuate.

O amica imi zicea, de exemplu, ca e o diferenta fundamentala intre singuratatea de acum si singuratatea de pe vremuri. Mi-a detaliat in felul urmator (nu citez, doar redau argumentatia, asa cum mi-o amintesc): pe vremuri femeia statea tot timpul acasa. Avea grija de copii, de casa, insa efectiv era singura. Era singura, insa dependenta. Ea nu se putea plange de singuratate, nu avea cui: cel care era vinovat de singuratate avea meritul de a o intretine. Si, pentru ca asa era societatea, nu era vina nimanui. Femeia isi accepta soarta, ideea de a se plange nu exista pentru ca nu era singura si oricum nimeni n-o putea ajuta. Acum, o femeie singura este pe deplin responsabila de singuratatea ei, indiferent in ce forma.

Legat de responsabilitate, ajungem la spectacolul de teatru de la care a pornit acest articol. Si, de fapt, ajungem la un alt punct comun: asemanarea cu un alt spectacol, vazut la acelasi teatru cu cateva zile-n urma: Pe jumatate cantec.

Desi diferite ca interpretare, ca text, ca joc scenic, morala, dupa mine, este aceeasi, identica cu morala evocata de amica aceea a mea acum multi ani: o femeie singura din ziua de astazi este pe deplin responsabila de singuratatea ei.

Ghinion? Posibil, insa norocul, precum si contrariul sau, ti le faci cu mana ta. Ori, simplul fapt ca nu ti le faci, simpla ta inactiune, te face vinovat/a.

Altfel, teatral vorbind, Andreea Bibiri joaca foarte bine, fiind o actrita care nu dezamageste. Pentru mine, aceeasi problema: nu pot empatiza cu ea. Nu pot sa vars nici macar o lacrima. Nu ma bucur, nu ma pot bucura de raul cuiva. Dar nici nu pot plange pe umarul unei persoane vinovate.

Altfel, fix ca-n celalalt spectacol, textul este foarte bine scris. Realist. Intri in poveste, te simti acolo. Pacat ca nu pot avea un dialog cu o astfel de femeie. Dupa discutia cu mine ar avea fix 3 variante: fie n-ar mai vorbi cu mine niciodata, fie s-ar sinucide, fie ar lua taurul de coarne si ar iesi din situatia asta. Cea mai probabil ar fi prima varianta.

In final, o singura observatie: din nou un One-Woman Show in care ea se plange, fie si cu ceva umor presarat pe alocuri, de cat de rau a ajuns. Oare-s prea pretentios daca-mi doresc un One-Woman Show cu o femeie care sa interpreteze, in acelasi spectacol, mai multe roluri TOTAL diferite?

O femeie singura se joaca la Teatrul de Arta din Bucuresti. Mergeti sa-l vedeti. Imi veti da dreptate. Ori nu veti mai vorbi deloc cu mine (real sau virtual). Zic. Despre spectacol gasiti un articol si pe site-ul muzesiarme.ro. Salutari TEATRALE tuturor!

 

 

Leave a Reply