O interventie de Mike Bartlett
Regia: Radu Iacoban
Distributie:
Ana Ularu
Lucian Iftime
Traducere: Ionut Grama
Scenografia: Iulia Popescu
Light design: Bogdan Gheorghiu
Afis: Adi Bulboaca
Se joaca la Teatrul Act
O interventie – Teatrul ACT
Ce este acela Cel mai bun prieten? Sunteti de acord cu aceasta sintagma? Relatia de prietenie, in general, din punctul meu de vedere, trebuie sa fie reciproca. La fel si-n cazul in care vorbim despre Cel mai bun prieten. De fapt, mai ales aici. Drept urmare, daca X il considera pe Y ca fiind cel mai bun prieten, insa Y nu-l considera astfel pe X, cat de grav este? Sau, mai precis, este grav? Putem vorbi de cei mai buni prieteni atat timp cat aceasta opinie (este opinie sau este o stare de fapt?) este doar unidirectionala?
Pot fi doua persoane de sex opus, heterosexuale, prieteni buni? Daca da, cat timp? Ce trebuie sa aiba ori sa nu aiba pentru ca relatia lor de prietenie sa (nu) se transforme intr-o altfel de relatie?
Ce faci cand printre prieteni ai o persoana cu probleme? Alcoolism, droguri, nu conteaza. Bineinteles, ai fix doua variante: te distantezi de acea persoana, ignorand tot trecutul vostru comun, plecand de la premisa, hai sa-i spunem egoista, ca tu esti mai important decat ea, ca ea, persoana, oricat de apropiata v-ar fi ori v-ar fi fost, si-a ales singura drumul; fie incerci s-o ajuti, s-o salvezi.
Prieten este cel care-ti confirma (legitimeaza) toate prostiile, toate alegerile gresite, sau cel care te trage de maneca si are curajul sa-ti spuna in fata adevarul? Adevarul, acest cuvant de simplu, dar atat de greu de pus in practica. De rostit. De asumat.
Toate acestea, dar si multe altele, le veti regasi in spectacolul O interventie. Probabil stiti faptul ca apreciez in mod pozitiv spectacolele (ori filmele) care problematizeaza prietenia. Le prefer oricand celor despre dragoste, despre iubiri neimplinite, dramelor siropoase inspirate, intr-o masura mai mica sau mai mare, din Romeo si Julieta. Voi suferi oricand mai mult alaturi de un personaj care a trebuit sa renunte la un prieten bun, poate la cel mai bun prieten al sau, decat alaturi de un personaj care nu are voie sa iubeasca pe cine doreste el. Sau care iubeste pe cineva care iubeste pe altcineva. Prietenia, din punctul meu de vedere, este subevaluata, atat in arta (teatru, film, carti), cat si in viata de zi cu zi.
Acum, un singur lucru va mai spun despre spectacolul O interventie: Ana Ularu joaca senzational. Ok, poate fi vorba si de o slabiciune personala, o urmaresc de mai mult timp pe Ana, joaca la fel de bine si pe scena, si pe platourile de filmare, dar aici, in spectacolul O interventie, rolul i se potriveste perfect. A jucat rol de adolescenta, in Emancipare (unde regizor tot Radu Iacoban este), iarasi un rol interpretat fabulos. Aici, in spectacolul O interventie, are, insa, un rol infinit mai greu. Nu zic nimic altceva, sa nu (mai) fac (si alte) spoilere. Spun doar ca spectacolul merita urmarit SI pentru frumoasa si talentata Ana Ularu (al carei interviu dat blogului meu, acum 3 ani, a ramas printre preferatele mele).
O interventie se joaca la Teatrul ACT, primul teatru independent din capitala. Din pacate, insa, a fost ultima reprezentatie din stagiune. Se va mai juca abia la toamna cand il puteti vedea (si aplauda) SI in cadrul FNT. Salutari TEATRALE tuturor!