O lectie de bune maniere – Teatrul Evreiesc de Stat

O lectie de bune maniere
Autor: Jean-Claude Grumberg
Regia si scenografia: Alexandru Berceanu
Grafica: Manuela Marcovici
One-woman show cu Maia Morgenstern
Vazut la Teatrul Evreiesc de Stat

O lectie de bune maniere – Opinie LaTeatru.EU

 

O lectie de bune maniere este, in mod efectiv, o lectie de (anti)semitism, chiar daca pe parcursul spectacolului gandul mi-a zburat la cateva lucruri.

Pe scurt, premisa de la care se pleaca este urmatoarea: esti la masa, mananci o mancare buna, bei ceva, drept urmare o dai cu bata-n balta, facand glume (proaste) legate de anumite categorii sociale ori etnice. In cazul de fata este vorba despre evrei, dar gandurile mele se indreptau si catre alte categorii sociale.

Ulterior, personajul prezinta mai multe modalitati prin care poti recunoaste un evreu. Ori o evreica. Pentru ca, si aici este partea interesanta, problema era ca ai facut o gluma despre evrei fiind evrei de fata, nu ca ai facut o gluma proasta despre evrei.

Spectacolul vrea sa scoata la lumina partea intunecata a intelectualitatii secolului trecut, acele minti luminate care, cu mana lor, nu au omorat niciun om, dar care au contribuit, direct ori indirect, incurajand, legitimand ori justificand omorarea a milioane de evrei.

Acum, pe langa partea evidenta a spectacolului, cea moralizatoare, tin mortis sa evidentiez si alte doua aspecte, mai putin importante pentru unii, care insa mi-au venit in minte in timpul si dupa spectacol.

Prima dintre ele: ideea in sine, inca impamantenita si astazi, ca nu e frumos sa faci glume proaste despre o categorie sociala ori etnica daca cineva de la masa face parte din acea categorie. Ceea ce este gresit, pentru ca ideea in sine este sa nu mai faci glume proaste despre o categorie sociala sau etnica in orice context te-ai afla.

Ca sa pastrez exemplul evreilor, mi se pare anormal, oribil, inuman, sa eviti sa faci glume (PROASTE) cu evrei cand e un evreu la masa, dar sa faci astfel de glume in absenta lor. Eventual atunci cand la masa se afla dusmani de-ai lor. Nu e mai simplu si mai eficient sa eviti, pe de-a-ntregul, sa faci glume proaste?

Sa ne intelegem: exista glume cu evrei, pe multe dintre ele le-am aflat chiar din gura unor evrei, unele spuse chiar de pe scena Teatrului Evreiesc de Stat. Nu, nu cred in teoria conform careia doar un evreu are voie sa spuna glume despre evrei.

Important, insa, este CE FEL de glume faci despre evrei si ce anume ironizezi. A face glume despre capacitatea evreilor de-a face bani mi se in regula, insa mi se pare ORIBIL sa faci glume despre Holocaust. Sa glumesti pe seama unei tragedii de asemenea proportii mi se pare INUMAN.

Drept urmare, voi aprecia mai mult un om care se abtine de la a face glume nepotrivite, oribile, la masa in dauna unuia care tot incearca sa afle cine sunt comesenii lui si ce glume ar putea face in preajma lor. Nu e mai bine si mai simplu sa te porti natural, sa fii tu insuti, si sa pleci de la premisa ca atitudinea si glumele tale nu vor leza pe nimeni, indiferent sunt cei de la masa?

Al doilea aspect, strans legat de primul, este eficienta acestor ghiduri ale bunelor maniere. Va spun sincer, eu nu am crezut niciodata in ele si in oamenii care le considera biblii, carti de capatai.

Tin minte ca un amic, acum ceva ani (sa tot fie vreo 10), mi-a daruit un astfel de cod al bunelor maniere. Mi l-a dat direct, in mana, fara punga de cadouri, spunand in gura mare: Citeste-l si aplica-l. Nu ca as fi facut asta.

Problema, de fapt, este ca aceste coduri de conduita, coduri de bune maniere, sunt extrem de volatile, de schimbatoare. Ceea ce era interzis acum 20 de ani este acum permis, ca sa nu mai vorbesc despre situatiile in care codurile se contrazic.

Uneori, este contrazisa chiar si logica elementara, tu avand de ales intre a respecta logica elementara si a respecta un cod conceput cine stie cand. In alte situatii, avand in vedere vechimea codurilor, intalnim situatii de-a dreptul ciudate.

De exemplu, unii spun ca daca o femeie si un barbat ies la masa, sot si sotie, femeia nu trebuie sa vorbeasca deloc cu chelnerul. Cei 2 se consulta, insa comanda o da barbatul.

Lucru care putea parea corect acum 100 de ani, dar acum pare retrograd. Misogin. Lucru cu care-s complet de acord.

Nu mai zic de discutia legata de palarie, pe care eu o tin pe cap la restaurant, chiar daca multi spun ca este nepoliticos. La spectacole de teatru ori la filme o dau jos nu pentru ca-mi surade ideea, ci pentru ca nu vad altii in spatele meu.

Exact cum ziceam la punctul anterior, dau aici un exemplu contrar. Am vazut la teatru atatia oameni exemplar imbracati, eleganti, cu palaria si paltonul la garderoba, care, insa, comentau in gura mare si chiar raspundeau la telefon in timpul spectacolului. Eu, mai putin manierat, cu geaca pe spatarul scaunului si cu palaria in poala, eram tacut, nu deranjam spectatorii ori actorii.  Dintre noi, insa, el bifa mai multe puncte din acele inutile coduri ale bunelor maniere.

Ma fac toate acestea lipsit de maniere?

Avand in vedere toate acestea, de ce ne-ar mira ca undeva, candva in secolul trecut oamenii credeau aberatii antisemite legate de evrei? Nu doar ca le credeau (de exemplu, cum poti recunoaste un evreu), dar le si respectau. Problema, de fapt, nu era doar ca acei intelectuali spuneau aberatiile acelea, problema era si ca multi oameni le considerau litera de lege. Nu cumva de aici a pornit problema? Nu cumva ideea in sine, ca o chestiune care tine, de la un punct incolo de felul fiecaruia de a fi ori de educatia elementara primita sau nu, sa poata fi codificata, exact precum faptele penale, este cea defecta? Ar mai lipsi, exact ca-n Codul Penal, ca-n dreptul fiecarui articol din Codul Bunelor Maniere sa existe si o sanctiune. Nu m-ar mira deloc acest lucru.

Daca acceptam faptul ca anumite prevederi au fost ori chiar sunt absurde, de ce unii tin mortis sa respecte atle prevederi ale acestor coduri? Adica, repet, exista reguli de bun simt. Dar, Dumnezeule, chiar este relevant daca iti tii palaria pe cap la restaurant, daca in cazul unui cuplu intra intai femeia in timp ce in cazul altuia barbatul face primul pas ori daca, DOAMNE-FERESTE, mananci pizza cu mana intr-un local de fite (lucru pe care-l fac DE FIECARE DATA!)? Serios acum, fiecare cuplu e diferit si e problema lor cine intra primul. Nu ne afecteaza cu nimic pe noi!

Altfel, tot respectul pentru Doamna Maia Morgenstern. O lectie de bune maniere este, totodata, o lectie de toleranta etnica, dar este mai ales o lectie de actorie. Una pe care merita sa mergeti s-o vedeti. Una care, dupa cum vedeti, m-a facut sa ma gandesc la aceste monumente de inutilitate care poarta denumirea de Cod al Bunelor maniere.

Leave a Reply

%d bloggers like this: