O noapte furtunoasa
de Ion Luca Caragiale
Regia: Alexandru Nagy
Scenografia: Gabi Albu
Costumele: Elida Toma
Foto: Horia Stan
Light design: Alin Popa
Sound design : Dani ionescu
Distributia:
Jupan Dumitrache: Aurelian Temisan
Nae Ipingescu: Ovidiu Cuncea
Chiriac: Adrian Nartea
Rica Venturiano: Cosmin Vijeu
Spiridon: Radu Stefan Banica
Veta: Monica Davidescu
Zita: Monica Odagiu
Spectacol vazut pe data de 13 martie 2023, la Sala Studio a Teatrului National din Bucuresti
O noapte furtunoasa – Opinie LaTeatru.EU
Deseori v-am povestit despre cat de mirat sunt de cinefilii care evita salile de teatru. Unii le evita ostentativ, considerand ca teatrul este fake, prea artificial, altii le evita din lipsa de timp ori de bani. Eu tot timpul am considerat ca daca ar trebui ca un teatru sa convinga un singur public, numai unul, sa vina la teatru, dintre publicurile care nu merg acum acolo, acel public este cu siguranta cel cinefil.
Cine vrea cu adevarat sa-si converteasca un prieten cinefil in fan teatru are o misiune destul de simpla, desi nu chiar usoara: sa gaseasca in oferta teatrala a orasului propriu, in Bucuresti e mai usor, pentru ca oferta e foarte bogata, spectacole teatrale foarte cinematografice. Asa cum exista filme foarte teatrale, exista si contrariul: spectacole de teatru cinematografice.
Acum, evident ca va puneti intrebarea cat de cinematografica poate fi o montare dupa un text clasic. O noapte furtunoasa este a doua cea mai montata piesa a lui Caragiale, dupa O scrisoare pierduta, ambele avand marele avantaj de a fi studiate in scoala. Avantaj care deseori se intoarce ca un bumerang impotriva celor care monteaza aceste texte, caci tot ce este obligatoriu, bagat pe gat, este privit cu circumspectie.
O noapte furtunoasa montata in stil Peaky Blinders – cum va suna acest lucru? Pentru cine nu stie, in celebrul serial (pe care, cumva, l-am abandonat pe parcurs, dar de care TREBUIE sa ma reapuc) se aude limba romana, limba vorbita de … cetateni rromi. Sa nu le zic altfel. Nu intru in detalii.
Voi vorbi, insa, despre 2 dintre actorii pe care-i veti regasi pe scena: Aurelian Temisan este Jupan Dumitrache, iar Ovidiu Cuncea este Nae Ipingescu. Amandoi au jucat excelent, primul dintre ei chiar parand deseori mai degraba din Peaky Blinders decat din Caragiale.
Legat de acest lucru, trebuie sa va spun prin ce am trecut pe parcursul spectacolul. Mi se parea deseori ca un personaj din Peaky Blinders a invatat un text de Caragiale si incearca sa ni-l spuna. La inceput, paream sceptic, nemultumit. Replicile lui imi pareau spuse cu intonatia gresita, pareau a fi false. Nu parea din acel film. De la un moment dat incolo, cand mi-am amintit de Peaky Blinders, tot spectacolul parea sa aiba un cu totul alt sens. Iar personajul, acest Jupan Dumitrache semi-irlandez, parea din alt film, dar unul plin de sens, de umor, de tot ce vreti voi.
Ocazie cu care mi-am amintit de un banc misto. Cica 2 tineri elevi ai seminarului teologic, mari fumatori, se gandesc ei cum sa ceara voie sa fumeze. Stabilesc ei sa mearga separat sa ceara voie. Se intalnesc dupa o zi. Constata ca unuia i se daduse voie, celuilalt nu. Asa ca are loc urmatorul dialog:
– Tie cum de ti-a dat voie? Eu am intrebat daca am voie sa fumez in timp ce citesc Biblia si mi s-a zis nu. Tu nu tot asta ai intrebat?
– Ba da, dar am formulat altfel: am intrebat daca pot citi Biblia in timp ce fumez.
Eh, fix asa trebuie privit acest spectacol: daca te gandesti ca personajele din povestea piesei O noapte furtunoasa sunt imbracate ca-n Irlanda, s-ar putea sa ti se para neinteresant, absurd; daca te gandesti ca niste personaje imbracate ca-n Peaky Blinders vor spune replicile din piesa O noapte furtunoasa, deja totul capata alt sens.
Evident, exista un public exclusiv de teatru, care nu place filmele, drept urmare ei nu vor sensul acestei montari. Pentru unii dintre acestia, textele clasicilor sunt sfinte, nefiind voie sa le alterezi cu cine stie ce povesti cinefile. Pentru ei, aceasta montare dupa O noapte furtunoasa ar putea parea chiar absurda.
Nu pot sa inchei fara sa povestesc ceva despre public. Au fost mai multe faze, unele nu au legatura cu teatrul efectiv, insa cea mai simpatica a fost cea din final. Asadar, pentru ca vorbim despre un text din programa scolara, au fost prezenti mai multi elevi. Nu stiu daca de la o singura clasa ori de la o singura scoala, ei erau pe grupuri si grupulete, biserici si bisericute. Cert este ca la final unul dintre ele, parea cel mai scund dintre toti, ori printre cei mai scunzi, a spus ca el ramane sa faca o poza cu Temisan, ca vrea sa se laude bunicii lui, care-l apreciaza.
Nu stiu exact daca acel copil a facut intr-un final poza, sper ca da, insa mi-am amintit ce imagine are Temisan in randul multora. In randul celor din generatia mea, de pilda. Apoi mi-am amintit cat de bine a jucat, mi-am amintit ca nu e primul spectacol in care l-am vazut si ca e un actor bun. N-o fi el genial, n-o fi cel mai bun actor autohton in viata, dar mi se pare ca are o presa mult prea nefavorabila. Este un actor subevaluat.
Drept urmare, m-am bucurat sa vad ca foarte tanara generatie vrea sa se pozeze cu el. Am zambit, chiar daca n-am zis nimic.
Nu stiu pentru cine veti merge voi sa vedeti aceasta montare facuta de Alexandru Nagy pentru Compania de teatru Concordia, pentru Caragiale, pentru piesa in sine, O noapte furtunoasa, pentru Peaky Blinders, pentru Aurelian Temisan, pentru una dintre Monici (ori pentru ambele) ori pentru Ovidiu Cuncea (un Nae Ipingescu absolut FABULOS, nu va spun mai multe, decat ca este CEL MAI BUN “Nea Nae” din cati am vazut!), insa important este sa mergeti. O montare absolut fabuloasa a unui text nemuritor!