O noapte furtunoasa
de I.L. Caragiale
regia: Andrei Hutuleac
scenografia: Maria Nicola
muzica originala: Cezar Antal
lighting design: Lucian Moga
fotografii: Anastasia Atanasoska
Distributie:
Sorin Miron – Jupan Dumitrache Titirca Inima-Rea
Angel Popescu – Nae Ipingescu
Silviu Debu – Chiriac
Smaranda Caragea – Veta
Andreea Alexandrescu – Zita
Dan Radulescu – Rica Venturiano
Stefan Voicu / Rares Ularu – Spiridon
Vazut la Sala Mare (Sala Radu Beligan) a Teatrului de Comedie din Bucuresti
O noapte furtunoasa – Opinie LaTeatru.EU
Povestea piesei O noapte furtunoasa este arhicunoscuta. Nu vreau sa va povestesc, nu de teama spoilerelor, caci la un text celebru nu exista notiunea de spoiler. Insa recunosc ca pana la montarea aceasta curajoasa a lui Andrei Hutuleac nu vazusem vreo punere in scena in care finalul sa fie schimbat.
Da, cineva a indraznit sa schimbe finalul, sa se abata de la sfantul text, sa-l contrazica pe Marele Caragiale. Acesta este prima bila alba pentru aceasta montare. O bila uriasa bila alba, intotdeauna am apreciat curajul.
O a doua bila alba este aducerea povestii in prezent. Vorbele de atunci, cu arhaismele de rigoare, sunt inteligent imbinate cu un ghiozdan Glovo (Spiridon este un fel de curier Glovo angajat cu norma intreaga la Jupan Dumitrache), muzica fiind cumva atemporala, o muzica de mahala cu versuri mult prea contemporane.
De altfel, vulgaritatea si violenta dusa la extrem, si ele dovada a unui curaj nebun din partea regizorului, sunt omniprezente. Daca-n alte montari, violenta lui Jupan Dumitrache la adresa lui Spiridon este doar sugerata, povestita, aici o vedem in toata splendoarea ei, Spiridon avand urme de sange atat pe brat, cat si la nas. Scena in care Spiridon este batut de un Jupan Dumitrache isteric e de-a dreptul socanta. O scena care iese din tiparele comediei, care inca de atunci m-a facut sa ma gandesc ca ceea ce vad nu e chiar o comedie. Ori este mai mult decat o comedie. Depinde de perspectiva.
O noapte furtunoasa mai aduce alte 2 lucruri noi, importante, relevante. Primul este accentul pus pe MAHALA: totul este din mahala, muzica, decorul, discutiile. Parca nicio montare (dintre cele vazute de mine) nu a pus atata accent pe ideea de mahala. O mahala deopotriva istorica si contemporana, caci de fapt cam asta este morala: mahalaua s-a schimbat foarte putin de-a lungul timpului. Un spectacol care m-a facut sa ma simt acolo, in mahala.
Un al doilea lucru important este personajul Rica Venturiano. Cand citesti piesa, Rica Venturiano pare un personaj secundar, despre el se vorbeste foarte mult, aparitia sa din final nefiind foarte relevanta in economia povestii. Aici, relevanta lui este mult-mult mai mare, regizorul Andrei Hutuleac dorind parca sa-i faca dreptate, dandu-i in sfarsit importanta cuvenita.
Dan Radulescu este cel mai bun Rica Venturiano vazut de mine. Nu mai este un Rica Venturiano prostanac, pampalau, ci este un Rica Venturiano disperat si totodata indragostit, un Rica Venturiano care traieste foarte intens fiecare clipa.
Mi-a placut si durata scurta, care a facut ca spectacolul sa fie foarte dinamic si intens. O noapte furtunoasa trebuie sa fie cu adevarat furtunoasa, o noapte furtunoasa lungita aiurea isi pierde farmecul. O ora si patruzeci de minute fara pauza mi s-a parut o durata ideala, perfecta, corect aleasa.
Un ultim lucru care mi-a placut, care m-a incantat: scena de la inceput, cu un tip care citeste din ziarul Romanul cateva opinii ale unor critici de teatru vizavi de aceasta montare, PRIMA montare a piesei O noapte furtunoasa. Excelenta introducere, chiar iti da de inteles ca urmeaza sa vezi ceva inedit, ceva ce va suscita polemici. Ceva ce ar putea nemultumi criticii de teatru.
Mergeti sa vedeti O noapte furtunoasa la Teatrul de Comedie si, daca se poate, ignorati opiniile criticilor de teatru. Bucurati-va de teatru asa cum ar trebui sa se bucure si ei. Ei n-o fac, si-au pierdut de mult timp placerea mersului la teatru. O fac din obligatie, propunandu-si dinadins sa gaseasca pete-n soare.
Pentru mine, O noapte furtunoasa regizat de Andrei Hutuleac este un spectacol excelent. Voi va trebui sa mergeti sa va convingeti singuri. Sa decideti singuri cine are dreptate: eu sau majoritatea criticilor de teatru.