O noapte furtunoasa – Teatrul Principal

O noapte furtunoasa de Ion Luca Caragiale
Regia: Teodora Campineanu
Distributie:
Gabriel Fatu
Adrian Paduraru
Neculai Predica
Crina Matei
Razvan Ilie
Doina Teodoru / Stefania Dumitru
Ionut Iftimiciuc
Produs de Teatrul Principal; vazut la Sala Dalles

O noapte furtunoasa – Opinie LaTeatru.EU

 

Incep cu sfarsitul, cu un gest facut de un spectator la finalul spectacolului. Un spectator indraznet, imbracat elegant, ca pe vremuri (cravatele si sacourile nu mai sunt de ceva vreme majoritare in salile de teatru), hotaraste sa-si ceara prietena in casatorie fix pe scena de teatru. Se duce la aplauze, isi spune in gura mare sentimentele, la care spectatorii incep sa parafrazeze replici din spectacol: “Ia-l, ca-i cetatean onorabil”; “E de-ai nostri, e patriot”. Doua doamne aveau lacrimi in ochi, spunand ca este un gest superb. Un alt domn aplaudase si fluierase cu foarte mult entuziasm.

Acum, desi gestul este des intalnit, am tot auzit de cereri in casatorie la teatru, pentru mine, ca spectator, este prima oara cand asist la asa ceva. E o energie aparte, o emotie pe care nu credeam ca voi recunoaste c-am trait-o. Sa ne intelegem, nu-s deloc fan al nuntilor, dar astfel de momente sunt oricum speciale. Ca spectator, ar trebui sa te simti onorat ca acel om a hotarat sa faca acea declaratie de fata cu tine.

Intrebarea corecta, insa, si de la ea trebuie sa plece orice discutie, este de ce la acest spectacol? De ce acel individ, acel cetatean onorabil, a hotarat sa-si ceara prietena de sotie la spectacolul O noapte furtunoasa, al unei companii teatrale destul de noi? De ce n-a cerut-o la National, la Comedie ori la Bulandra? Si de ce la un spectacol clasic, arhicunoscut? De ce a avut Caragiale aceasta onoare?

Sa stiti ca mi-am intrebat cativa amici. Le-am pus aceste intrebari. Si desi la primele n-am primit raspuns, ori n-am primit raspunsuri multumitoare, la ultimele 2 am primit raspuns. Un raspuns care, de fapt, m-a pus pe ganduri. Asadar, a cerut-o la un spectacol de Caragiale fiindca stia ca merge la sigur.

Foarte putini spectatori se duc la teatru sa vada de 2 ori acelasi spectacol. Nu foarte multi spectatori vad mai mult de un spectacol de teatru pe saptamana. Drept urmare, imi imaginez ca acel cetatean onorabil si-a facut dinainte planul: o duc la O noapte furtunoasa, vom rade, ne vom simti bine, SIGUR II VA PLACEA, nu risc nimic.

Caci, de fapt, asta este si ideea: cu Caragiale mergi la sigur! Textul este cunoscut, daca nu schimbi prea mult replicile, iar in acest caz nu au fost schimbate deloc, spectatorii nu doar ca vor rade cu gura pana la urechi, dar uneori vor si spune replicile impreuna cu actorii. Multi vor fi capabili sa anticipeze actiunile si replicile. Este ca-n cazul concertelor in care spectatorii canta impreuna cu formatia favorita.

Montarea tinerei companii Teatrul Principal este una care imbina clasicismul cu … lipsa de fonduri. De la text nu s-au abatut nici macar cu o virgula, totul urma sa fie clasic, nimic modern, nimic din zilele noastre, insa lipsa de fonduri era evidenta atunci cand vedeai decorul ori costumele. O montare clasica cu bani putini, fara sa insemne neaparat o montare deranjanta.

Dimpotriva chiar, rezultatul este unul mai mult decat multumitor. Stiu ca fiecare are in minte montari celebre, fie vazute live, in cazul spectatorilor mai in varsta, fie vazute la tv, daca ne referim la cele cu adevarat clasice. Nu putem, insa, compara o montare de la National, cu cei mai buni actori din acel moment, cu bani multi, cu cei mai buni scenografi, cu o montare facuta de o companie privata noua.

Nu ma voi referi la ceilalti actori, fiecare s-a comporta multumitor pentru pretentiile mele, e drept, in unele cazuri cu mici scapari, preferand sa ma concentrez asupra unuia singur: Gabriel Fatu. De fapt, asta am facut pe parcursul spectacolului, desfasurarea lui permitandu-mi acest lucru (in cazul montarilor unor texte pe care nu le cunosc, ma fura actiunea, suspansul, uneori nefiind deloc atent la interpretarile personajelor; in cazul unor texte celebre, clasice, unde stiu actiunea si, cum a fost cazul acum, stiu si mare parte din replici/dialoguri, ma axez pe unul sau doua personaje).

Asadar, Gabriel Fatu este Rica Venturiano, aventurierul, cuceritorul, dar in acelasi timp patriotul, ziaristul care combate bine, studentul in drept. Interpretarea acestuia este FOARTE CONVINGATOARE, n-as zice FOARTE BUNA, n-as zice MEMORABILA, dar as zice foarte … NATURALA. Nu stiu de ce, fara sa-l jignesc in vreun fel, mie mi s-a parut ca s-a simtit reprezentat de acel rol. Ca, pe de-o parte, se autoironiza (si o facea al dracului de bine, de altfel si-n celalalt spectacol al companiei Gabriel Fatu se autoironizeaza, acolo intr-un mod mult mai direct), pe de alta parte isi juca propriul rol. De altfel, uitandu-ma inainte pe afis, am ghicit din prima rolul pe care acesta urma sa-l joace. Fara sa ma laud, caci nu avem cum sa verificati, mi se parea ca nu are cum sa joace alt rol. Opinia mi-a fost intarita de interpretarea sa.

E drept, aceasta montare a piesei O noapte furtunoasa nu a placut chiar tuturor. Dimpotriva chiar, criticii de meserie au tranit de pamant cu spectacolul acesta (nu stiu cat de relevant este, dar articolul este scris in luna aprilie, cand avea o distributie usor diferita; un articol despre spectacolul jucat in versiunea noua, cu distributia noua, cea pe care am vazut-o eu, gasiti aici). Ca de obicei, acest lucru imi da un sentiment placut, pozitiv: inseamna ca sunt in continuare SPECTATOR de teatru si nu critic. Oricate spectacole as vedea, raman un spectator, putand in continuare sa ma bucur de teatru. Lucru cu care majoritatea criticilor nu se mai pot lauda. Poza de mai sus este luata din articolul in cauza, acesta fiind principalul motiv pentru care i-am dat link-ul. E drept, principala, dar nu singura. UPDATE: Se pare ca noua versiunea, cu noua distributie, este foarte diferita de cea initiala. Luati primul articol spre care am facut referire, cel din Yorick, si din aceasta perspectiva. Versiunea actuala, cea pe care am vazut-o si eu, pare sa fie si pe placul criticilor. Ori macar a unora dintre ei. Pe placul sigur a fost 🙂

Voi mergeti sa vedeti O noapte furtunoasa. Caragiale nu o sa va dezamageasca, indiferent cine-l monteaza. Si cine-l critica 🙂

One thought on “O noapte furtunoasa – Teatrul Principal”

Leave a Reply