O scrisoare pierduta
un spectacol de Andrei Mateiu dupa I.L. Caragiale
Zina Trahanache – Magda Catone / Raluca Rusu Dita
Fanica Tipatescu – Catalina Grama Ipate / Ana Odagiu
Nuti Catavencu – Paula Chirila / Ana Maria Moldovan
Geta Pristanda – Gabriela Porumbacu / Beatrice Peter
Tanta Farfuridi – Monica Odagiu / Irina Antonie
Iolanda Branzovenescu – Alexandra Ionita
Nicu Trahanache – Doru Bem
Cetateanul Turmentat – Radu Micu
Aglaia Dandanache – Irina Teodorescu
Vazut pe data de 27 aprilie 2024 la Sala Gloria
(actorii scrisi cu rosu sunt cei care au evoluat pe scena in reprezentatia din 27 aprilie 2024)
O scrisoare pierduta – Opinie LaTeatru.Eu
Circula mai demult o gluma care spunea ca daca statele ar fi conduse de femei acestea nu s-ar razboi, dar nu si-ar mai vorbi cu anii. Statele lumii au inceput sa aiba conducatori femei, insa lucrurile nu par a se schimba radical. Egalitatea atat de clamata de progresisti ne demonstreaza fix asta: un stat condus de o femeie nu se comporta deloc diferit de unul condus de un barbat.
Am avut o femeie in fruntea Germaniei, unul dintre motoarele UE, am avut o femeie (chiar doua, daca punem la socoteala si regina) in fruntea Marii Britanii, avem o femeie si intr-o tara mai mica precum Republica Moldova. Nimic nou sub soare, o femeie se comporta fix la fel ca un barbat. Nimic diferit. Germania sub conducerea unei femei nu se comporta diferit de cum se comporta acum, sub conducerea unui barbat, cel putin in ceea ce priveste politica externa.
Exact acest lucru vrea sa il demonstreze si Andrei Mateiu cu noua sa montare O scrisoare pierduta. Ganditi-va la TOATE personajele din textul original si incercati sa le feminizati: Nae Catavencu sa devina MADAM CATAVENCU si tot asa. Chiar si politistul sa devina politista.
Ganditi-va la celebrul cuplu Farfuridi – Branzovenescu: oare cum ar arata acest cuplu daca ar fi vorba despre … 2 avocate?
In aceasta montare, SINGURUL care-si pastreaza sexul este … CETATEANUL TURMENTAT, desi sincer mi-as fi dorit o betiva. Insa CETATEANUL TURMENTAT are farmecul sau: un om parca teleportat in timp, venit de acum 200 de ani, care se comporta la fel, care oricum nu intelege pe ce lume este, ce se intampla si ce trebuie sa faca. Si care, exact ca-n povestea originala, este elementul declansator, cel care genereaza intreaga nebunie.
Rezultatul este ceva realmente delicios, o comedie noua, proaspata, ceva complet surprinzator. Nu credeam ca voi fi dat pe spate de vreo montare caragialiana, nu-mi imaginam ca ar putea vreun regizor sa ma impresioneze cu vreun text clasic autohton.
E drept, povestea explicativa este cumva subtirica. Avem o distopie, un razboi care nu stim cat de distrugator a fost, dar care presupun ca a decimat populatia masculina. Ce stim sigur este ca acest razboi a facut omenirea sa se intoarca la multe chestii clasice, pre-tehnologice: desi suntem in 2050 si ceva (2058 parca, sper sa fi retinut corect anul), tehnologic parca suntem la 1800. In afara de televiziune, in rest mijloacele de comunicare sunt antice. Hai sa zicem ca suntem la nivelul 1980.
Nu vreau sa va dezvalui foarte multe in legatura cu personajele, cat de feminine sunt ele, care mi-au placut si care nu, mie mi s-a parut ca fiecare are farmecul sau, asa ca va las sa le descoperiti singuri. Vreau doar sa va reamintesc ceea ce deja ati vazut la inceputul articolului: unele roluri au distributie dubla, cele importante, asa ca are sens, are farmec, sa revezi spectacolul acesta. Eu voi merge sa-l revad, sper sa prind o reprezentatie cu Magda Catone si cu Paula Chirila.
Ca sa rezum, O scrisoare pierduta in varianta feminina este o montare delicioasa, care pleaca de la o idee excelenta. As vrea sa mai vad montari de genul, le incurajez si le aplaud (la propriu si la figurat). Mergeti si voi sa vedeti spectacolul pentru a-mi da dreptate. Aici, credeti-ma, refuz sa cred ca vor exista spectatori care NU vor aprecia montarea. Chiar nu vad ce motive ar avea s-o displaca.