
Oedip
de Robert Icke dupa Sofocle
Traducere: Irina Velcescu
Regie: Andrei Serban
Regizor asociat: Daniela Dima
Scenografie: Carmencita Brojboiu
Video proiectie: Radu Daniel
Lighting design: Cristi Niculescu
Lumini: Florin Manu
Sound design: Andrei Amariei
Asistent regie: Matei Constantin
Regie tehnica: Alina Manu si Mihaela Oance
Sufleor: Madalina Ignat
foto: Andrei si Maria Gindac / Two bugs
Distributie:
Vlad Zamfirescu – Oedip
Cerasela Iosifescu – Iocasta
Andi Vasluianu – Creon
Manuela Ciucur – Merope
Ana Ioana Macaria – Tiresias
Adrian Ciobanu – Corin
Lucian Ifrim – Soferul
Andrada Corlat / Ilinca Neacsu / Teodora Crisan – Antigona / Lycas
Matei Constantin / Tiberius Zavelea – Eteocle
Radu Stefan Banica / Eduard Chimac – Polinike
Vazut pe data de 30 martie 2024 la Sala Toma Caragiu (Icoanei) a Teatrului Bulandra
Oedip – Opinie LaTeatru.EU
Oedip este unul dintre spectacolele de la care am iesit coplesit, fara cuvinte, este cu siguranta cel mai bun spectacol vazut anul acesta si printre cele mai bune vazute in ultima vreme.
La Oedip nu stiu ce anume m-a impresionat mai mult: jocul actorilor (cu Cerasela Iosifescu si Vlad Zamfirescu de-a dreptul magistrali), regia, scenografia, sonorul sau poate modul in care povestea antica a fost transpusa in prezent.
Oedip este un candidat la functia suprema in stat (nu ni se zice in ce tara, as putea lesne presupune ca-i vorba de Romania, insa numele personajelor m-au dus cu gandul la Grecia; oricum ar fi, cum ar zice fanaticii ortodoxiei autohtone, vorbim despre o tara ortodoxa, deci e irelevant!) care fix in ziua alegerii sale in functia suprema se hotaraste sa scormoneasca trecutul.
Primul lucru pe care-l face este sa promita ca va redeschide cazul mortii predecesorului sau. Ma rog, aici lucrurile sunt un pic neclare: accidentul in care predecesorul sau a murit s-a petrecut acum multi ani, vreo 20 de ani, insa nu ni se spune cine a condus tara de atunci. Or fi fost si altii, dar nu stim nimic de ei.
Insa ce stim sigur este ca Oedip este casatorit cu fosta sotie a predecesorului. Ce secrete ascunde trecutul si cum ies ele la iveala ramane sa descoperiti singuri.
Evident, avand in vedere titlul veti intui partial, daca nu total, deznodamantul. Ceea ce, credeti-ma pe cuvant, nu va stirbi cu nimic calitatea spectacolului. Oedip a reusit sa ma tina in scaun timp de mai bine de 2 ore, perioada in care nu m-am uitat la ceas, nu m-am foit si nu mi-am dorit absolut deloc sa am parte de pauza. Da, este posibil sa existe spectacole mai lungi de 2 ore unde sa nu simt nevoia unei pauze. Unde pot intelege de ce aceasta lipseste. Inteleg si chiar apreciez alegerea regizorala.
E drept, spre deosebire de legenda originala, aici nu se vorbeste despre niciun blestem al zeilor. Sau n-am fost eu atent daca s-a pomenit.
Insa se aminteste despre cateva probleme contemporane, pe care regizorul Andrei Serban, altfel un adversar declarat al progresismului radical si al corectitudinii politice, le introduce foarte inteligent in spectacol.
Despre ateism (Daca tu nu crezi in zei nu inseamna ca ei nu exista!) era normal sa vorbeasca. E drept, nu se pronunta direct cuvantul “blestem”, nu porneste totul de la zei, ca-n legenda greceasca, insa indirect tot pe acolo trebuie cautata problema.
Despre homosexualitate se vorbeste in treacat, unul dintre copiii lui Oedip este gay, insa nu se insista asupra subiectului. Daca regizor nu ar fi fost Andrei Serban, ci vreun progresist radical, probabil Oedip ar fi fost gay si ar fi constatat ca a facut sex cu tatal sau. Nu neg, este posibil sa se fi montat astfel de spectacole, nu la noi, dar undeva in lumea asta cel mai probabil ca da.
Si fix aceste 2 lucruri dau o calitate sporita spectacolului: nu se baga gunoiul sub pres, nu se ignora o problema, insa ea este prezentata echilibrat, corect, obiectiv, fara patima, fara sa se insiste prea mult asupra ei. Avem un gay, insa nu avem niciun homofob in spectacol, nu avem pe nimeni care sa infiereze homosexualitatea.
Legat de ateism lucrurile stau fix la fel: nu avem vreun fanatic religios (habar n-am al carei religii) pe care sa-l putem da ca exemplu, in care sa dam virtual cu pietre.
Deci poti aborda cele 2 probleme si rational, nu doar isteric.
Mergeti sa vedeti Oedip la Teatrul Bulandra din Bucuresti. Recunosc, n-am vazut cealalta montare a regizorului Andrei Serban, cea de la Teatrul maghiar din Cluj, si nici spectacolul montat de Opera Nationala din Bucuresti, scos cam in aceeasi perioada cu acesta de la Bulandra. Drept urmare, impresiile de mai sus sunt legate nu doar de montarea in sine, ci si de text. Nu am mai vazut vreo alta montare a sa, asa ca pe aceasta a lui Andrei Serban o voi avea mult timp de acum inainte ca reper.
Mergeti la Bulandra sa vedeti Oedip pentru Cerasela Iosifescu, Andrei Serban si Vlad Zamfirescu. In ordinea aceasta!
One thought on “Oedip – Teatrul Bulandra”