Ofelia.Afterlife de Dan Coman
Cu:
Antoaneta Cojocaru
si trupa Beethoven Crisis
(Maria Bucur, Andrei Mancas, Răzvan Balasov, Vlad Ploesteanu)
cu participarea Dianei Dancu
Decor: Vladimir Turturica
Costume: Iolanda Mutu
Coregrafie: Ioana Marchidan
Regie si productie video: Dorel Mihaila
Lighting design: Alin Popa
Muzica originala: Maria Bucur
Asistenta regie: Cristiana Ionita si Daniel Pascariu
PR și comunicare: Alexandra Tintea
Un spectacol de: Antoaneta Cojocaru
Spectacol vazut in Sala Mare a Teatrului Metropolis
Ofelia.Afterlife – Opinie LaTeatru.EU
Cand am avut-o la interviu pe Antoaneta Cojocaru JUR ca am avut impresia ca am un inger langa mine. Si ca voce, si ca prestanta, langa mine nu era o actrita, ci un inger.
Asa ca atunci cand am vazut spectacolul Ofelia.Afterlife (ce va sugereaza titlul?), mi-am dat seama ca nimeni altcineva nu ar putea interpreta acest rol. Antoaneta Cojocaru joaca natural, firesc, rolul Ofeliei de dupa Hamlet, de dupa sinuciderea ei.
Sa nu va asteptati la un spectacol usor, simplu, lesne de descifrat. Este un spectacol plin de simboluri, un poem teatral cantat, trupa Beethoven Crisis facand o treaba excelenta (spre rusinea mea, e prima oara cand aud de ei). Nu e musical in adevaratul sens al cuvantului, eu l-as numi semi-musical, desi aceasta denumire nu exista in mod oficial.
Incercati sa va ganditi la Ofelia ca personaj din Hamlet. Este ea un personaj nedreptatit? Este ea o victima? Cum te-ai astepta sa se comporte ea in viata de apoi? Te-ai astepta sa o vezi revoltata? Razbunatoare?
Evident ca ar trebui sa cunoasteti istoria personajului, ca trebuie sa fi citit ori sa fi vazut vreo montare hamletiana. Asta face spectacolul Ofelia.Afterlife unul adresat cu precadere cunoscatorilor. Acest lucru s-a vazut: spectatorii erau muti de uimire, nu s-a vazut nicio luminita, niciun blitz, nu s-a auzit nicio soapta. Un public pe care ti-l doresti la orice spectacol de teatru.
Nu vreau sa intru in detalii legate de spectacol, este un spectacol pe care trebuie sa-l descoperi singur, o experienta pe care trebuie sa o traiesti. Vreau doar sa mai vorbesc despre ideea in sine, de a scrie un text original despre un personaj clasic. Decat sa montezi din nou si din nou Hamlet, mai bine o iei pe Ofelia si faci un spectacol exclusiv despre ea.
Evident ca in loc de Ofelia ar putea fi Julieta. Ori cine stie ce alt personaj clasic. Ideea in sine este una de apreciat, de incurajat. As vrea sa o vad mai des pe scenele patriei, in special pe cele bucurestene.
La fel de evident, textele trebuie sa fie scrise si cu gandul la un actor sau altul. Sau, precum in acest caz, la o actrita. Eu nu vad pe altcineva in afara Antoanetei interpretand acest rol. Chiar cred ca textul a fost scris cu gandul la ea. Fix din aceste considerente, nu cred ca acest text va mai fi montat. Sau nu in forma aceasta. Ceea ce face spectacolul cu adevarat unic. O experienta UNICA, pe care TREBUIE sa o traiesti. Trebuie sa te grabesti sa cumperi bilete, caci nu stii cand vei mai avea ocazia sa vezi asa ceva.
Mergeti sa vedeti Ofelia.Aftelife la Teatrul Metropolis din Bucuresti. Experienta pe care o veti va fi cu adevarat unica. Si, desi in multe cazuri recomand sa mergeti sa vedeti de mai multe ori un spectacol, de aceasta data eu cred ca experienta trebuie sa fie UNICA. O a doua vizionare cred ca ar strica, ar rupe vraja. Doar daca sunteti critici de teatru, pasionati de Shakespeare, caz in care revederea spectacolului este “obligatie profesionala”. Ca spectator NORMAL de teatru, o singura data nu doar ca e de ajuns, dar este exact ce trebuie si cat trebuie.