Oleanna
de David Mamet
traducerea: Andreea Vulpe si Cristi Juncu
regia: Madalin Hincu
scenografia: Razvan Bordos
producator: Vasea Blohat
lumini: Traian Marin
sunet: Roberto Gae
Distributia:
Carol: Ioana Niculae
John: Marius Turdeanu
Spectacol vazut in avanpremiera, pe data de 9 octombrie 2024, in Sala Mare (Ion Lucian) a Teatrului Excelsior
Oleanna – Opinie LaTeatru.EU
O studenta vine in biroul profesorului ei pentru a se plange de nota, pentru a se plange de faptul ca nu intelege nimic si pentru a se plange de faptul ca nu e buna de nimic. Din studenta neimportanta, nepregatita, deloc mobilata la mansarda, care a intrat prima oara in biroul profesorului se transforma radical intr-o studenta demna, darza, care stie ce vrea, o feminista infocata, o persoana altfel foarte inteligenta.
Nu fac spoiler daca spun ca ceea ce face ea este un FLAGRANT, unul nu foarte bine gandit. In instanta, un astfel de flagrant ar trebui sa pice, ar trebui sa nici nu fie discutat. Insa in zilele noastre, lipsa dovezilor nu mai este un impediment, asa ca flagrantul poate avea urmari juridice.
Pentru mine, duelul dintre ei este tipul de “razboi” in care nicio tabara nu are dreptate. Oricat de feminista ar fi o spectatoare, nici macar ea nu poate da dreptate 100% unei studente precum Carol. Pe de alta parte, niciun barbat macho, oricat de “misogin” ori “antifeminist” ar fi, cu sau fara ghilimele, nu poate da intru totul dreptate profesorului. Acesta avea defectele lui evidente, nu era nicidecum “un inger”. N-o fi el atat de vinovat, dar nici nevinovat nu este.
Legat de interpretari, am o mica paranteza de facut. Eu am mai vazut o montare in 2017, aceea apartinand Teatrului din Tulcea. Acolo cele 2 roluri erau interpretate de un cuplu, de Cristi Naum si Irina Naum. Au trecut 7 ani de la acel spectacol, nu v-as putea spune foarte multe, insa tot ce-mi amintesc eu a fost interpretarea mult mai intensa a Irinei Naum, a personajului feminin.
Evident, si exista si o chimie intre personaje, una care trecea de granitele teatrului. Ea se petrece oricand pe scena apare un cuplu din viata reala.
In aceasta montare noua a Teatrului Excelsior, personajul interpretat mai intens este cel masculin. Marius Turdeanu are un rol excelent, o interpretare intensa, el acapareaza prim-planul. Colega lui de scena, Ioana Niculae, este o prezenta cumva discreta, sfioasa. Pare exact ca-n proverbul cu pisica blanda care zgarie rau.
Nu, nu este nicidecum o interpretare slaba, gresita, ci este evident alegerea regizorala: chiar daca ea ar fi dorit dinadins tot ce se intampla, vinovat este profesorul care s-a lasat dus de nas, care a acceptat intalnirea si care ulterior nu s-a invatat minte si o invita in continuare in cabinetul sau. Inca are impresia ca poate repara singur, didactic, academic, o problema care deja devenise juridica.
El e problema, el e cauza, el si-o face cu mana lui, chiar daca multi spectatori sfarsesc prin a empatiza cu el. Cum de altfel s-a intamplat in cazul meu.
E drept, spre deosebire de montarea teatrului tulcean, nu am iesit din sala dispretuind-o atat de mult pe Carol. De data aceasta ea a fost mai soft, mai umana, mai blanda. Mai putin vinovata.
O alta deosebire importanta: Oleanna de la Teatrul Excelsior are o alta traducere. Ceea ce poate schimba datele problemei.
Nu stiu care Oleanna e mai aproape de original, nu stiu cat de mult a fost modificat textul original, insa stiu ca piesa a fost scrisa in 1992. Din 1992 si pana acum, problema corectitudinii politice dusa pana la extrem s-a acutizat. Ceea ce pe atunci era doar o previziune, un pronostic, acum a devenit o realitate. Nu mai este viziunea unui autor, ci este viata noastra de zi cu zi. Din pacate sau din fericire.
E drept, daca stau sa ma gandesc mai bine, poate-n 2024 un astfel de caz ar fi mai putin probabil pentru ca profesorul si-ar lua mai multe masuri de precautie. In 1992 el era mai naiv, mai putin constient de implicatiile juridice. In 2024 ar sufla si-n iaurt.
Nu, in spectacol nu se spune CAND se desfasoara actiunea, singurul indiciu fiind telefonul fix de pe masa. Un telefon fix care ne poate sugera o perioada mai larga, orice an din perioada 1960-1990. Se desfasoara intr-un trecut destul de vag, dar stim sigur ca este trecut. Un trecut care se incapataneaza sa traiasca si-n prezent.
Mergeti sa vedeti Oleanna. Eu voi merge sa revad spectacolul. Imi propun s-o fac de inca 2 ori: o data vreau sa ma gandesc strict la Carol, sa incerc sa vad povestea din perspectiva ei, sa-i studiez toate gesturile, toate replicile, iar a doua oara vreau sa fiu atent numai si numai la el, sa-l studiez exclusiv pe el. Sunt curios in ce masura mi se va schimba perspectiva. Va recomand si voua sa faceti la fel. Rezultatul mi-l puteti transmite si mie sau il puteti pastra pentru voi.