Omul care a vazut moartea
de Victor Eftimiu
Regia: Daniel Hara
Distributie:
Cuzin Toma
Ecaterina Ladin
Carmen Ionescu
Ionel Mihailescu
Florin Busuioc
Tudor Istodor
Denis Hanganu
Olimpia Melinte
Spectacolul Omul care a vazut moartea este produs de Teatrul independent Luceafarul; a fost vazut la Sala Luceafarul din Bucuresti
Omul care a vazut moartea – Opinie LaTeatru.EU
Poate oare o piesa scrisa in 1928 sa fie inca actuala si astazi? Mai sunt valabile adevarurile politice din Romania interbelica si in 2025?
Omul care a vazut moartea, cea mai recenta montare a Teatrului Independent Luceafarul, ne demonstreaza ca da. Cea mai jucata piesa a dramaturgului Victor Eftimiu (nascut in Albania) pare la fel de valabila si astazi.
Alexandru Filimon este om normal care la un moment dat salveaza viata unui vagabond. Datorita acestui lucru, devine foarte popular in micutul oras de provincie unde locuia, asa ca ii vine o idee: sa candideze la primarie.
Doar ca acolo mai vrea sa candideze si domnul Leon. O alta problema este una de natura personala: fiica domnului Filimon se iubeste cu fiul domnului Leon. Vor sa se casatoreasca. Insa familiile lor tocmai au devenit rivale. De-a dreptul dusmane.
Cine este acest vagabond, de partea cui se afla sotia, respectiv fiica lui Alexandru Filimon, de partea cui se situeaza fiul domnului Leon (ajuns avocat) ramane sa descoperiti singuri.
Ca interpretari, eu vreau sa scot in evidenta 3 dintre ele. Cele mai bune, din punctul meu de vedere.
Prima care mi-a sarit in ochi, care m-a impresionat, a fost Olimpia Melinte. Vazand-o atat de naturala in rolul fiicei lui Filimon, mi-am amintit vorbele regizorului Stere Gulea, care-mi spunea ca Olimpia i s-a parut perfecta in rolul poetei Vera Solomon (Nina Casian) din Morometii 3. Intr-adevar, Olimpiei i se potrivesc perfect, manusa, rolurile in povestile de epoca. Omul care a vazut moartea confirma pe deplin acest lucru. Pacat ca nu avem foarte multe filme ori spectacole de epoca. Sunt greu de realizat (financiar si nu numai) si dati-mi voie sa cred ca nu este nici public pentru ele. Ca film, seria Morometii este o exceptie, nicidecum nu este regula.
Al doilea actor care m-a impresionat este Florin Busuioc. Pe el il vazusem recent tot la Sala Luceafarul, unde rolul era cumva asemanator: in Rapire el interpreteaza rolul unui politician, al unui ministru, al carui fiu fusese rapit. Interpretari la fel de bune, de solide, de convingatoare, in ambele spectacole. Omul are talent, asa ca ar trebui sa se concentreze pe cariera sa de actor de teatru. Este doar o opinie.
Al treilea actor pe care-l scot in evidenta este Tudor Istodor, pe care il vazusem recent in Baiatul din Brooklyn. Acolo era un scriitor caruia ii mergea bine profesional, dar foarte rau pe plan personal. Aici este baiatu’ lu’ tata, un avocat care a trait tot timpul in umbra tatalui sau. Care incearca sa iasa de sub aripa protectoare a tatalui, insa nu vrea sa si-l faca dusman. Excelent construit personajul, excelenta si interpretarea.
Evident ca un spectacolul de genul este mult mai interesant intr-o perioada electorala, caci atunci toti ochii sunt atintiti asupra politicii si politicienilor. In Bucuresti, dupa cum stiti, va urma un scrutin local pentru primaria generala. Deci in continuare vom vorbi despre politica.
Per total, Omul care a vazut moartea este un spectacol excelent, un spectacol care are marea calitate de a te introduce in atmosfera acelei epoci. Multe dintre spectacole sunt adaptate zilelor noastre, insa aici regizorul si-a dorit sa ne simtit ca-n perioada interbelica. Si a reusit, zic eu.
Nu va spun nimic despre vagabond, despre Omul care a vazut moartea: nici despre personaj, nici despre cel care-l interpreteaza. Este personajul cheie al povestii, dar va las pe voi sa-l descoperiti si sa-l judecati. Nu va spun mai multe, va indemn sa mergeti sa vedeti spectacolul pentru a fi surprinsi de desfasurarea sa.