Orchestra Titanic – TNB

Orchestra Titanic de Hristo Boicev
Traducere: Livia Nistor
Regie: Felix Alexa
Scenografie: Andrada Chiriac
Ilustratie muzicala: Felix Alexa,Cristina Giurgea
Lighting design: Felix Alexa,Andrada Chiriac
Concept video: Razvan Pascu
Regia tehnica: Laurentiu Andronescu
Distributie:
Harry: Claudiu Bleont
Luko: Mihai Constantin
Meto: Mihai Calin
Doko: Richard Bovnoczki
Liubka: Tania Popa
Se joaca la TNB (Sala Pictura)

Orchestra Titanic – Opinie LaTeatru.EU

Garile patriei, cu precadere cele ale oraselor mari, sunt pline de niste persoane extrem de dubioase, gratulate cu diverse nume si epitete: boschetari, aurolaci, cersetori, oameni ai strazii. In afara de ultima, celelalte denumiri sunt peiorative. Sunt date in batjocura.

Cand te uiti la un astfel de om al strazii, sentimentele tale sunt amestecate: mila, frica (ti-e teama ca te va acosta, ca te va talhari), greata (uneori modul cum arata ori mirosul emanat iti provoaca aceasta stare). Foarte putini au sentimentul de curiozitate, sa doreasca sa stea de vorba cu acei oameni, sa le cunoasca povestile de viata.

Am amici care au cate un om al strazii cu care tot discuta. Unii isi impartasesc aceste povesti pe Facebook, sa le aflam si noi povestile.

De fiecare data cand aud astfel de povesti, constat un lucru: oamenii acestia, indiferent cum ii numim, traiesc intr-o lume a lor. Desi traiesc intr-o colectivitate, desi interactioneaza cu alti oameni, desi trec pe langa ei atatia si atatia oameni, ei traiesc intr-o lume a lor.

Aceasta lume a lor, complet izolata de a noastra, este accentuata si de diversele lichide ori substante introduse in corp. Caci aurolacul, ca nume, vine de la chestia aia pe care o inhaleaza ei in pungi. Aurolacii, in intelesul literar, daca putem sa-l numim asa, sunt cei cu punga in mana.

Problema aceasta a oamenilor strazii este oarecum specifica estului Europei, cu precadere balcanilor. Ei sunt prezenti si in America, indiferent ca vorbim de SUA ori de America centrala ori de sud. In Europa, insa, chiar daca-s intalniti si prin occident, ei sunt veniti, de fapt, din Est. In Paris cersetorii, oamenii strazii, sunt cu precadere romani.

Textul spectacolului Orchestra Titanic este scris de un bulgar. Nimic anormal, textul se potriveste perfect si in Romania. Nu este de mirare ca a fost montat aici, in capitala tarii. Caci statisticile spun ca cei mai mult cersetori, si ca numar si ca procent, se afla in Bucuresti. Suntem, de altfel, capitala cu cei mai multi cersetori. Nu e o lauda, dimpotriva.

Intr-o gara uitata de lume, prin care trec, insa, trenuri importante, 4 personaje care de care mai dubioase asteapta un tren care nu opreste niciodata. Un tren al evadarii, al iluziei. Aceste 4 personaje repetau zi de zi urcarea in tren. Fiecare tren care trecea pe langa ei, fara sa opreasca, insemna inca o sansa ratata, inca un vis destramat.

Totul se schimba atunci cand apare Harry, un iluzionist, un magician. O lume iluzorie, magica, nu poate fi schimbata decat de un magician. Doar el, magicianul, poate opri trenul. Dar oare chiar isi doresc acei 4 oameni ca trenul sa se opreasca?

Apropo, ati auzit de multiplele incercari de a (re)integra in societate oamenii strazii? Dupa un timp acolo, in strada, dupa un timp in acea realitate iluzorie, credeti ca ei isi mai doresc sa revina in lumea reala? Ca vor sa iasa de acolo? Nicidecum.

Cum este Orchestra Titanic? Pe site-ul oficial al TNB si in programul oficial figureaza drept Comedie. E drept, comedie filosofica si absurda. Cu ultimele 2 caracterizari sunt complet de acord, cu titulatura de comedie nu prea sunt. Comedie? Este ceva de ras in spectacol? Pe alocuri da, multe replici starnesc amuzamentul, multe scene sunt grotesti de amuzante, dar pentru mine este departe de a fi o comedie. Comedia te scoate din sala de teatru intr-o stare buna, vesela. Spectacolul de fata te rascoleste. Nu te scoate din sala de teatru deloc mai vesel. Sau, poate, ii face pe veseli pe cei care traiesc in lumea lor, care prefera sa rada de greutatile altora, de vietile altora. Care nu-s interesati de ce se intampla in jurul lor. Adica persoane nu mult diferite de personajele din spectacol.

Merita sa vedeti Orchestra Titanic si, indiferent cat de cunoscatori in ale teatrului sunteti, sunt curios de un lucru: pentru voi spectacolul este sau nu comedie? Oricat de absurd ar parea ceea ce urmeaza sa spun, comedia, dupa mine, ar trebui sa imi lase un gust placut la final. Sa aiba happy-end, cum ar zice americanii. Poate sunt eu prea pretentios, prea cinefil (caci teatrul are alte reguli) si prea scrupulos in ale denumirilor…