Orgiile Otiliei – ReAct

Orgiile Otiliei
dupa cartea omonima scrisa de Roxana Minuta
Regia: Mircea Rotaru
Distributie:
Catalina Gulan
Radu Ureche
Horatiu Furnica
Varsta recomandata: +18 ani
Spectacol produs de Compania de teatru ReAct, vazut in avanpremiera pe 31 iulie 2025 la Teatru Infinit

Orgiile Otiliei – Opinie LaTeatru.EU

As putea sa incep, asa cum incepe de fapt si spectacolul Orgiile Otiliei, cu Enigma Otiliei. Pentru mine a fost una dintre cartile pe care le-am dispretuit cel mai mult in liceu. Eu ii ziceam Telenovela Otiliei. Era pentru mine ceva ce nu se putea privi, citi ori discuta. Ceva pur si simplu oribil. Iar Otilia, draguta de ea, mi s-a parut inca din clasa a noua o … curvulita. Ma rog, nu curva in adevaratul sens al cuvantului, ci curva din aceea de telenovele, adica una mai soft.

Nu ma puneti sa va zic ceva din actiunea acelui roman, am dat bacul acum fix 20 de ani, deci e normal s-o fi uitat pe Otilia. Mi-a ramas in minte doar eticheta ei. Ma rog, as fi putut intreba Google-ul despre Otilia, as fi putut primi un rezumat de la cine stie ce (ro)bot, dar ar fi irelevant. Ideea este ca atunci cand am auzit-o pe actrita Catalina Gulan invocand-o pe Otilia Marculescu, mi s-au aprins imediat beculetele. Nu, ea nu e Otilia Marculescu in spectacol, ci o alta Otilia, una din Braila. Insa de la mine avea din start o bila alba pentru cum incepuse.

Povestea ei este una aproape reala, nu am stat sa caut cat de mult a fost ea “fictionata”. Ma rog, este cumva la a doua mana, caci vorbim despre punerea in scena a unei carti. Este un fel de “telefonul fara fir”: X ii zice lui Y, iar Y ii spune lui Z. Mesajul care ajunge la Z nu este 100% mesajul transmis de X.

Pe scurt de tot, Otilia este o fata crescuta intr-o familie disfunctionala. Tatal ei era un om violent, care-si batea constant nevasta. La ultima lui isprava, cea de dinainte sa plece, o batuse atat de rau incat trebuise sa ii dea cu apa rece pe fata ca sa o trezeasca. Apoi a facut sex cu ea. Tatal nu o batuse si pe Otilia, nici atunci, nici in alte dati, insa Otilia traise tot timpul cu aceasta trauma ascunsa.

Asa ca inca de la 14 ani incepe sa tranzactioneze sexul. Incearca, prin propriile puteri, sa domine, sa profite, sa obtina foloase, oricare ar fi ele. La un moment dat este exmatriculata de la liceu, isi minte mama ca s-a inscris la un altul si dupa nu foarte mult timp pleaca din Braila cu destinatia Bucuresti. Oras mai mare, posibilitati mai mari, foloase mai multe.

Spectacolul este sub forma unui jurnal: Otilia, ajunsa la o anumita varsta matura (vedeti voi exact care) ne povesteste “aventurile” (“traumele”) prin care a trecut. Tonul este unul foarte relaxat, aproape ironic, insa in spatele acestui ton se ascund o tona de traume si de rani inca neinchise.

Din punctul meu de vedere, este la latitudinea fiecarui spectator cum priveste acest spectacol si cum o va judeca pe Otilia. Unii o vor privi cu simpatie, vor empatiza cu ea, pentru ei ea va fi o eterna victima, o copila care n-a avut noroc in viata, care nu trebuie nicicum condamnata pentru alegerile ei. Altii o vor privi cu dispret, cu ura chiar, empatizand cu victimele ei.

Altii, asa ca mine, o vor privi neutru: eu nu pot sa ma bucur de raul cuiva, dar nici nu pot plange pe umarul unui calau.

Aproape orice criminal in serie a avut o copilarie traumatizanta, a fost candva victima. Asta inseamna ca trebuie sa-l privesc cu simpatie? Trebuie sa-i doresc binele?

Drept urmare, am oscilat intre cele 2 sentimente, love-hate, pe tot parcursul spectacolului. La mijlocul spectacolului hotarasem ca nu voi varsa nicio lacrima daca Otilia va sfarsi rau, insa nici nu ma voi putea bucura de un astfel de sfarsit; in sens contrar, daca totul urma sa se sfarseasca bine, urma sa fiu pur si simplu indiferent.

Nu va spun cum se termina efectiv, va trebui sa descoperiti singuri, insa pe bune ca intr-un fel mi-as dori sa fie un spectacol cu mai multe finaluri. Mi-as fi dorit sa vad si celalalt final si sincer mi-as fi dorit acelasi lucru si daca s-ar fi terminat invers.

In final, trebuie sa va fac o destainuire: pe 31 iulie 2025, atunci cand l-am vazut eu, a fost PRIMA reprezentatie. Sunt multe mituri legate de aceasta reprezentatie, unii spun ca e cea mai buna, altii ca dimpotriva, ar fi cea mai slaba, ca inca nu e pus la punct.

Eu cred ca adevarul este undeva la mijloc. Din experienta mea de spectator de teatru, cred ca dupa cateva reprezentatii spectacolul se schimba. In acest caz, al spectacolului Orgiile Otiliei, cred ca spectacolul se va duce intr-o directie sau alta. Cred ca de la urmatoarele reprezentatii spectatorii vor iesi mult mai decisi intr-o directie sau alta, spectacolul urmand a sugera direct sau indirect acea directie.

Sa ne intelegem, eu ma bucur de aceasta neutralitate, eu ma bucur ca am putut alege eu directia. Ma rog, in cazul meu oricum nu functioneaza sugestii de genul, asa ca este foarte probabil ca daca spectacolul mi-ar fi sugerat ca Otilia este o victima, eu sa incep de-a dreptul s-o dispretuiesc. S-o urasc.

Inca un aspect as mai vrea sa subliniez in final. Ar fi doua de fapt, dar le voi compila intr-unul singur. Asadar, la avanpremiera din 31 iulie 2025 sala a fost arhiplina. Oficial nu era sold-out, poate mai erau cateva locuri libere, dar oricum a fost o sala asa cum nu prea am vazut-o la Teatru Infinit. Primul meu gand a fost ca titlul este foarte atractiv. Eu chiar am o teorie vizavi de titlurile spectacolelor: ele trebuie sa fie scurte, sugestive si … creative. Ma rog, aici poate ar trebui sa spun ca titlul este SUGEstiv. Dar mai este ceva la fel de important: este punerea in scena a unei carti celebre. Nu strambati din nas, nu-mi reprosati ca VOI n-ati auzit de aceasta carte. Ea este celebra pentru un anumit segment, are publicul ei. Am inteles ca a fost vanduta intr-un numar considerabil de exemplare. Are si un site misto, pe care chiar va indemn sa intrati.

Concluziile le veti trage singuri.

Eu va recomand sa mergeti sa vedeti Orgiile Otiliei, un spectacol cica recomandat celor peste 18 ani. Ma rog, dupa mine acel +18 mai mult atrage minorii decat sa-i goneasca din sala de teatru. Ceea ce, sa ne intelegem, e perfect. E ideal. 

Cum va ajunge Orgiile Otiliei peste 1 an nu am de unde sa stiu. Dar sunt atat de curios incat chiar voi merge sa-l revad (fac asta din ce in ce mai des). Ceea ce va indemn si pe voi sa faceti.