Oxygen de Ivan Viripaev
Cu: Antoaneta Cojocaru si Daniel Pascariu
Costume: Laura Hincu
Scenografie: Ileana Zirra
Proiecții video: Sineira Studio
Traducere: Masa Dinescu
Light design: Stefan Vasilescu
Fotografie afiș: Vlad Eftenie
Asistent regie: Oana Rainer
Un spectacol de: Antoaneta Cojocaru si Daniel Pascariu
Se joaca la Teatrelli – Creart
Oxygen – Opinie LaTeatru.EU
In multe articole de-ale mele, indiferent ca-i vorba despre film, despre teatru ori despre carti, invoc diverse discutii cu prieteni de-ai mei. Da, multe astfel de discutii, petrecute in cele mai diverse contexte, se transforma in articole in franturi de articole pe bloguri.
Intr-o discutie dintre mine si un amic care merge foarte rar la teatru, am abordat fix aceasta problema: de ce merge el rar la teatru. Problema timpului nu se punea, caci la filme merge si inca des. Problema banilor la fel, la film cheltuie mai multi bani, caci filmul se vede doar cu popcorn si suc, cat mai mari si mai costisitoare.
Si atunci? il intreb eu mirat. Raspunsul m-a mirat: teatrul e prea greu, prea abstract. Eu vreau ceva mai concret, mai direct, mai exact.
Mi-a dat apoi exemplul din scoala, unul pe care-l dadeam deseori: teatrul e poezie, filmul e proza. Teatrul e mai sensibil, mai cult, dar nu e pentru toata lumea.
Am incercat sa-l contrazic, sa-i explic ca exista spectacole pentru tot poporul, ca exista comedii usoare si-n teatru, ca exista, pe de alta parte, si filme grele, de arta, de festival. Am incercat sa-i spun ca trebuie sa inceapa sa mearga la teatru, sa se duca la spectacole usoare, cu actori mari, sa mearga la sigur, urmand ca apoi sa inceapa sa frecventeze si spectacolele dificile. Cele greu de inteles.
Oxygen este exact ce imi zicea acel amic. Exact de spectacole tip Oxygen se temea el. Un spectacol extrem de greu, extrem de DUBIOS, ca sa folosesc o sintagma des utilizata de tanara si foarte tanara degeneratie. Textul este scris de catre un autor rus extrem de apreciat de critici, Ivan Viripaev, considerat a fi copilul-minune al actualei dramaturgii rusesti. Puneri ale sale in scena am mai vazut, cel mai recent si mai viu in minte exemplu este Iluzii, spectacol pus in scena atat la Satu Mare, cat si la Godot (s-a jucat pana la inchiderea teatrului si sper ca dupa redeschidere sa se joace din nou).
Un spectacol-poezie, un spectacol filosofic si teologic deopotriva. Un spectacol despre cautarea Oxygenului nostru spiritual, un spectacol despre iubirea totala, despre ceea ce te tine in viata din punct de vedere spiritual.
Un spectacol pe care il intelegi in functie de propriile tale experiente de viata, in functie de propriul tau sistem de gandire. Un spectacol greu de explicat in cuvinte, pe care-l poti simti si care te poate lovi din plin ori, dimpotriva, care te poate lasa rece.
Legat de modul in care te raportezi la el, va relatez o chestie tare faina, spusa de regizoarea Antoaneta Cojocaru:
„Exista un moment in spectacolul Oxygen in care cele doua personaje decid sa plece impreuna. Intamplarea a facut ca, in timpul repetitiilor, sa vizitam Parisul. A fost atat de puternic, incat, cand ne-am intors la Bucuresti la repetitii, am decis ca atunci cand pleaca impreuna cele doua personaje vad Parisul. Asa ca, acum, la fiecare spectacol vedem Parisul. La un moment dat, la un snur, a venit in sala si sora actorului din rolul principal, Daniel. La final, ne-a spus: <Abia astept sa iubesc!>. Am ințeles atunci ca vom misca multi oameni cu aceasta poveste si ca e bine.”
Mergeti sa vedeti Oxygen la Teatrelli. Mergeti la Teatrelli, un loc extrem de cochet, situat ultra-central, unde se joaca teatru de buna calitate. Mergeti, de fapt, la teatru. Nu exista ca nu sunteti facuti pentru teatru, ca teatrul nu ar fi pentru voi. Poate nu v-a lovit spectacolul in ziua respectiva, poate nu aveti varsta potrivita pentru a-l intelege.
Nu voi zice ca teatrul, modul general, este Oxygen pentru mine, ca nu pot trai fara el, insa in sens invers e adevarat: spectatorul e Oxygen pentru actor. Mergeti, deci, sa mentineti in viata TEATRUL! Aplauzele voastre, reactiile voastre, IUBIREA voastra, tin teatrul in viata.
3 thoughts on “Oxygen de Ivan Viripaev – Teatrelli”