Pandorium după Fabule de La Fontaine – Teatrul Odeon

Pandorium după Fabule de La Fontaine
Adaptarea, coloana sonora, coregrafia si regia: Zoltán Balázs (Ungaria)
Scenografia: Constantin Ciubotariu
Traducerea: Tudor Mainescu si Aurel Tita
Distributie:
CONRAD MERICOFFER – La Fontaine, Leul, Boul, Vulturul, Porumbelul I
ALINA BERZUNTEANU – Maimuta, Magarita I, Sobolanul I, Broasca II, Gaina, Viespea, Gaita
MADALINA CIOTEA – Lupoaica, Elefantul, Barza, Leoaica, Nevastuica II
SABRINA IASCHEVICI – Iepurele, Paunita, Capra II, Stridia, Musca, Albina
IOANA MARCOIU – Gazela, Lebada, Capra I, Cainele II, Sarpele, Randunica, Soarecele II, Pestele I
CRINA MURESAN – Leopardul, Delfinul, Cainele I, Mieluseaua, Paianjenul, Porumbelul II
CATALINA MUSTATA – Ursoaica, Liliacul, Iapa, Sobolanul II, Corbul, Mama Crab
PAULA NICULITA – Vulpea, Broasca II, Bufnita, Greierele, Vrabia I, Nevastuica I
SIMONA POPESCU – Pisica, Broasca testoasa, Furnica, Ariciul, Fata Crab, Soarecele I, Vrabia II
Vazut in sala Majestic a Teatrului Odeon

Pandorium – Opinie LaTeatru.EU

Pandorium porneste de la o idee fabuloasa: cum ar putea fi puse in scena, transpuse intr-un spectacol de teatru, niste fabule? Sa ne intelegem: spectacole pentru copii, cu diverse insecte si animale, am tot vazut. Insa fabulele nu sunt poezioare simpatice adresate DOAR celor mici. Nicidecum.

Deci Pandorium este, inainte de toate, un demers indraznet, o idee excelenta. La ce am zis mai sus mai adaug un aspect important: La Fontaine este un autor clasic foarte vechi (de la 1600 si ceva), unul de care am auzit cu totii, ale carui personaje le cunoastem in mare, dar pe care putini l-am citit. Cine mai citeste astazi fabule? In programa scolara nu mai este (a fost candva, din ce inteleg, cand la scoala se facea si literatura universala), asa ca nu mai avem publicul acela potential mare, pe care-l avem la Caragiale de pilda.

Ca sa formulez altfel: Pandorium este un demers indraznet, greu de pus in scena, care nici macar nu are un public tinta clar. Nu stii daca-ti iese nici din punct de vedere calitativ, dar nici daca produsul final chiar va avea public. Publicul sau este, la modul general, publicul iubitor de teatru.

Acum, in cazul spectacolului se pune aceeasi problema ca si-n cazul fabulelor: la ce nivel al intelegerii lui/lor ajungem? Intelegerea lor este pe straturi, cam ca la o ceapa: desfaci o foaie, mai desfaci inca una si intr-un final ajungi la miez. Din pacate, in cazul spectacolelor de teatru, nu prea stii cand ai ajuns la miez, nu prea poti sa-ti dai seama cand ai dezlusit toate intelesurile.

Sa ne intelegem: Pandorium este un spectacol GREU DE URMARIT. As zice chiar ca nu este accesibil pentru oricine. Este pentru spectatorii experimentati, care stau bine cu atentia si cu rabdarea. Iti trebuie un grad mare de concentrare. Multi oameni, dupa 8 ore de munca, nu sunt capabili de astfel de “sporturi extreme”.

Cand mergeam acum cativa ani la diverse camere de evadare, “escape rooms”, vazusem ca existau diverse site-uri care le catalogau in functie de dificultate. Era util pentru multe echipe. Eh, un spectacol precum Pandorium mi-a adus aminte de acea ierarhizare, caci ea ar fi utila chiar si-n cazul spectacolelor de teatru. Evident, si-n cazul cartilor sau filmelor.

Pandorium este un spectacol excelent, original, extrem de creativ, insa in acelasi timp obositor, greu de urmarit. Cred ca ar trebui sa-l vad de cel putin 3 ori pentru a-l intelege pe deplin. Insa la finalul sau, daca ai inteles multe lucruri ascunse, ai o satisfactie intelectuala speciala. Te simti ca si cum ai fi descoperit o comoara ascunsa.

Nu in ultimul rand, Pandorium m-a facut sa-mi doresc sa citesc DE LA CAPAT fabulele lui La Fontaine. Nu as putea sa va spun CATE fabule am citit efectiv si in ce context. Poate, de fapt, nu am citit efectiv nici macar una. De toate este posibil SA FI AUZIT. Ceea ce inseamna ca Pandorium are un efect pozitiv asupra spectatorului. Cel putin asupra unui spectator curios cum sunt eu.