Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat
Piesa in doua acte de Nae Caranfil
Regie: Nae Caranfil
Ilustratie muzicală: Nae Caranfil
Asistent regie: Tamara Cretulescu, Andreea Nae
Scenografie: Dragoş Buhagiar
Asistent costume: Iulia Gherghescu
Asistent decor: Vladimir Iuganu
Mișcare scenica: Florin Fieroiu
Maestru de scrima: Ionuţ Deliu
Regia tehnică: Laurentiu Andronescu, Andi Tuinea
Sunet: Stefan Stanciu, Liviu Stoica
Lumini: Cristi Simon, Bogdan Golumbeanu
Distributie:
Cavalerul D`Eon: Vlad Logigan
Douglas: Claudiu Bleont
Ecaterina: Miruna Bilei
Tarina Elisabeta: Raluca Petra
Worontov: Mihai Calota
Peter Ulrich: Eduard Cîrlan
Madame Dumonet: Magda Catone
Wolff: Tomi Cristin
Bestujev: Marius Rizea
Sir Williams: Alexandru Georgescu
Prinţul de Conti: Dragoş Stemate
Capitanul de garda, Sambelan, Zbir 1: Eduard Adam
Volodea: Cosmin Dominte
Aliosa: Dragoş Dumitru
Pictorul, Zbir 2: Axel Moustache
Bogatan, Mesean, Hangiu: Daniel Badale
Maestrul de ceremonii, Violator, Calau, Zbir 3: Mihai Muntenita
Muzica live: Trio Mirea
Curtea tanara: Alexandru Dunaev
Nicolae Dumitru
Ionuţ Terteci
Alexandru Chifu
Cristina Danu
Mădălina Iagar
Cătălina Gulan
Alexandra Cotfas
Petru Sutu
Cristina Negucioiu
Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat – Opinie LaTeatru.EU
Multi oameni, printre care ma numar si eu, au descoperit teatrul (mult) dupa film. Chiar daca diferentele dintre cele 2 sunt mari, deseori ne raportam la filme atunci cand judecam un spectacol de teatru. Multi critici vor spune ca este gresit. Doar ca uneori aceste comparatii chiar sunt utile. Chiar au sens.
Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat este unul dintre cele mai cinematografice spectacole teatrale vazute de mine. Totul pleaca de la Nae Caranfil, autorul piesei, dar si regizorul spectacolului. Tot ce vedeti pe scena a fost gandit de o minte cinematografica. Si, as zice eu, va fi apreciat mai mult de catre cinefili decat de catre spectatorii de teatru. Asta presupunand, bineinteles, ca cele 2 tipuri de spectatori sunt diferiti.
Nu vreau sa spun foarte multe despre spectacol, este un spectacol ce trebuie trait si, totodata, un spectacol unde daca te apuci sa povestesti, fie si in 2 randuri, risti sa faci spoiler. Risti sa strici bucuria spectacolului.
Drept urmare, nu voi intra absolut deloc in detalii de natura istorica, va las pe voi sa cautati reperele adevaratului spion cunoscut sub numele de Papagalul mut.
Vreau, insa, sa precizez faptul ca am vazut spectacolul acum mai bine de 3 luni. Am scris, de atunci, mai multe forme ale acestui articol. Scris si rescris, de vreo 5 ori. Avusesem o ciorna in care erau cateva idei proaspete, imediat dupa premiera.
Mi-am dat seama, insa, ca in acest caz cel mai relevant articol este cel scris la ceva timp dupa. Caci marea calitate a acestui spectacol de aici deriva: este un spectacol MEMORABIL. Il tin minte de parca l-as fi vazut ieri. Da, cu siguranta merita revazut, cred ca o voi face, dar chiar si daca-l vedeti o singura data tot o sa va ramana-n minte. Pentru mult timp. Daca mergeti rar la teatru o sa devina chiar un reper.
Despre Vlad Logigan numai de bine: este unul dintre tinerii actori care joaca la fel de bine in teatru si in film. Pe mine nu m-a dezamagit nicaieri, indiferent ca vorbim de roluri complexe, in spectacole grele, ori de roluri mai usoare, in filme comerciale. De altfel, in asta consta talentul acestui actor: pare ca ii este la fel de usor orice rol. Nu pare a se strofoca, ci pare a juca de fiecare data natural, din placere.
Aici, sa ne intelegem, are rol de travestit. Un rol pe care putini l-ar putea duce la bun sfarsit. El chiar si aici pare ca nu se strofoca prea mult.
Mergeti sa vedeti Papagalul mut – Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat la TNB. Pentru Nae Caranfil, pentru Vlad Logigan ori pur si simplu pentru a vedea un spectacol bun. Luati cu voi si un prieten cinefil, care merge rar la teatru. Nu veti regreta niciunul dintre voi alegerea facuta.