Parinti si copii – TNB – FNT 2022

Parinti si copii - TNB - FNT 2022 POSTER

Parinti si copii
de Brian Friel, dramatizare dupa romanul omonim al lui Ivan Turgheniev
Traducere: Vlad Massaci
Regie: Vlad Massaci
Decor: Adrian Damian
Costume: Luiza Enescu
Asistent scenografie: Șteff Chelaru,Ioana Groza
Mișcare scenica: Florin Fieroiu
Lighting design: Cristian Șimon
Video design: Constantin Șimon
Pregatire vocala: Monica Ciuta
Asistent regie: Simina Siminie
Operator sunet: George Puiu, Sorin Brehuescu
Regia tehnica: Costi Lupsa, Laurentiu Andronescu
Distributie:
Evgheni Vasilici Bazarov, student: Andrei Hutuleac
Arcadi Nicolaevici Kirsanov, student: Alexandru Potocean
Nicolai Petrovici Kirsanov, tatal lui Arcadi, mosier: Mihai Calin
Pavel Petrovici Kirsanov, unchiul lui Arcadi, ofiter în retragere: Richard Bovnoczki
Vasili Ivanici Bazarov, tatal lui Evgheni, medic militar in retragere: Vitalie Bichir/Tomi Cristin
Arina Vlasievna Bazarov, mama lui Evgheni: Diana Dumbrava
Fenicika Fedosia Nicolaevna, iubita lui Nicolai: Cosmina Olariu
Ana Sergheievna Odintov, mosiereasa: Crina Semciuc
Caterina Sergheievna Odintov, sora Anei: Mariuca-Serena Bosnea
Printesa Olga: Emilia Popescu
Duniașa, servitoare la Kirsanovi: Fulvia Folosea
Piotr, servitor la Kirsanovi: Emilian Marnea
Procofici, camerist la Kirsanovi; Timofeici, servitor la Bazarovi: Mihai Verbiţchi
Fedca, ajutor de servitor la Bazarovi: Andrei Tomi
Spectacol vazut pe data de 7 noiembrie 2022, la Sala Mare (Ion Caramitru) a Teatrului National din Bucuresti, in cadrul FNT 2022

Parinti si copii - TNB - FNT 2022

Parinti si copii – Opinie LaTeatru.EU

 

Nu stiu cine-si mai amintesti jocul acela din copilarie numit Telefonul fara fir. Unul spune ceva, urmatorul spune ceva, urmatorul spune altceva, pentru ca la final sa ajunga un cu totul alt mesaj.

Imaginati-va un Telefonul fara Fir teatral: un rus (Ivan Turgheniev) scrie un roman in anul 1862; un irlandez (Brian Friel) il adapteaza scenic in 1987 (dupa mai bine de 100 de ani); un roman (Vlad Massaci) il pune in scena in Romania in 2022 (tot el semnand si traducerea romaneasca; nu stiu exact anul in care a fost facuta aceasta traducere). Deci sufletul rus al secolului 19 este adaptat (si inteles) spre finalul secolului 20 de un irlandez si apoi pus in scena de un roman in secolul 21.

Contextul social, politic si geopolitic este cu atat mai interesant: Rusia ca tara este acum DUSMANUL, rusii sunt niste paria in (aproape?) tot Occidentul. Drept urmare, produsul final, societatea ruseasca de la sfarsitul secolului 19, poporul rus, SUFLETUL rus, sunt vazute prin mai multe filtre, prin mai multe lentile. Pe langa lentilele emitatorilor de mesaj, mai avem lentila proprie, bazata pe ce vedem in jur, dar si propriile experiente personale ori propriile lecturi.

Acum, pentru a intelege pe deplin acest spectacol va trebui inteles pe de-a-ntregul conceptul filosofic de NIHILISM. Este, evident, un concept greu de inteles, pe care putini il pricep pe de-a-ntregul si pe care si mai putini reusesc sa-l explice. Profesorii de filosofie se spune ca au cea mai dificila misiune: aceea de a explica niste concepte uneori imposibil de inteles.

In spectacolul in cauza, NIHILISMUL se opune LIBERALISMULUI. Tinerii, COPIII, erau nihilisti, in special tanarul Bazarov, radicali, in timp ce PARINTII, batranii, erau deopotriva liberali si conservatori. Liberali ca societate, ca mod de a gandi, dar conservatori in esenta, caci doreau conservarea societatii din acel moment, doreau conservarea starii de fapt. Un liberalismo-conservatorism greu de inteles in 2022.

Ideea ca lumea trebuie schimbata cu forta, daca alta solutie nu exista, a generat multe razboaie, atat in secolul 20, cat si in secolul 21. Principiul este aplicat IN FORTA in cazul Razboiului din Ucraina (unde Rusia considera ca reprezinta BINELE, bine pe care-l impune cu forta), dar si mai soft in cazul tarilor occidentale, democratice, care impun modele de conduita sociala, politica, economica si ecologica.

Ce mi se pare esential de precizat, pentru cine nu stie, este alt aspect, ignorat, uitat ori nestiut de 99% dintre cei care vorbesc despre aceasta tara: in Rusia NU A FOST NICIODATA DEMOCRATIE (acelasi lucru trebuie spus si despre Afganistan, chiar daca acolo situatia este radical diferita, intai si intai din cauza religiei). Rusia a trecut de la o organizare politica medievala (tarismul), una nedemocratica, la o organizare dictatoriala de secol 20 (bolsevismul). Ce este acum in Rusia este greu de definiti, greu de spus cu care regim se aseamana mai mult (cu cel bolsevic, comunist, ori cu cel pre-bolsevic, tarist), luand de fapt de la fiecare cate ceva, ce i-a convenit, ce s-a potrivit.

Revenind la spectacolul Parinti si copii, voi vorbi pe scurt despre cateva interpretari care mi-au atras atentia, si de bine, si de rau. Pana sa fac acest lucru, va trebui sa laud decorul amplu, bogat, care se modifica (disparand si aparand in jos si in sus) sub ochii tai. La pauza decorul a fost schimbat si mai mult, aparand undeva in lateral o gramajoara de … violoncele. Va las pe voi sa descoperiti ce e cu ele si cum arata exact acest decor. Acum despre interpretari:

  1. Andrei Hutuleac este absolut FABULOS. El este FILOSOFUL, cand radical, cand timid, cand indragostit, cand rece. Un actor excelent, o interpretare pe masura. O alegere aproape PERFECTA.
  2. Richard Bovnoczki, in rolul unchiului Pavel, a fost iarasi o alegere fericita. Excelenta interpretare, convingator rol. Nu s-a ridicat la nivelul lui Hutuleac (nimeni nu a facut-o), dar a fost un rol solid.
  3. Alexandru Potocean, al doilea “copil”, colegul “filosofului”, si el NIHILIST, dar mai soft, mai putin convins, a avut si el un rol bun. A stat, insa, si la propriu si la figurat, in umbra lui Hutuleac. Nu stiu daca doar rolul a fost de vina, eu unul simteam nevoia unei interpretari mai puternice. Simteam nevoia unei balansari a scenei, care parca se apleca spre Hutuleac atunci cand aparea el.
  4. Vitalie Bichir (pe el l-am vazut in rolul tatalui lui “Hutuleac”) a avut un rol excelent, chiar daca a aparut in putine scene. Nu stiu de ce, dar cumva am avut impresia ca cei 2 chiar seamana fizic. Poate e doar impresia mea, poate e un efect psihologic, insa chimia dintre tata si fiu mi s-a parut evidenta.
  5. In final trebuie sa critic una dintre alegerile regizorale. Mihai Calin, altfel un actor excelent, pe care l-am apreciat in multe alte roluri, mi s-a parut ca a avut un rol fortat. S-a fortat sa fie mai batran decat este. Nu doar fizic, ci si psihic, ca interpretare, ca mod de a interactiona. El si-a dus rolul corect pana la capat, a interpretat cat a putut el sa interpreteze. Insa acolo trebuia un alt actor, unul mai batran nu doar la varsta, ci si la comportament. Mihai Calin este PREA TANAR din toate punctele de vedere.

As putea critica si durata spectacolului Parinti si copii. Nu ca un spectacol de 3 ore jumate este neaparat exagerat, ci pentru ca mi s-a parut ca au fost multe momente moarte. Mi s-a parut, de pilda, ca partea de dupa pauza putea fi scurtata mult. Hai sa spunem ca ar fi putut fi redus la un spectacol un pic mai alert de 2 ore si jumatate. Unul poate mai obositor decat acesta (care iti dadea ragazul sa respiri, sa-ti tragi sufletul). Ca s-o spun altfel, nu a fost neaparat o alegere gresita, durata mare a avut logica ei, a avut sens. Insa un spectator ca mine, poate mai grabit, care-si valorizeaza timpul, ar fi preferat un spectacol un pic mai scurt si mult mai intens si mai dinamic.

Mergeti sa vedeti Parinti si copii, MAI ALES daca sunteti interesati de ce se intampla in Est. Daca vreti sa INTELEGETI ce se intampla acolo, acest spectacol este un must-see. Este un spectacol excelent, chiar daca dificil, nu doar de inteles, ci si de parcurs (pentru spectatorii neobisnuiti cu teatrul, cu spectacolele lungi si grele). Un spectacol greu, care te apasa, care te lasa sa respiri doar pentru ca in acel timp sa poti cugeta. Si da, stiu c-am folosit multe cuvinte romgleze. Ca sa pastrez spiritul epocii si al spectacolului, ar fi trebuit sa folosesc o romana amestecata cu franceza. Doar ca, exact precum personajul interpretat de Hutuleac, NU STIU FRANCEZA. Ce-i drept, asta nu ma face nici medic, nici filosof (precum era personajul in cauza).

Leave a Reply