Party
de Tom Basden
Regie: Alin Uberti
Scenografie: Cosmin Stancu
Traducere: Razvan Mindruta
Distributie:
Bogdan Iancu
Vlad Panzaru
Luca Radulescu
Kiki Simion
Maria Morosan
Tiberius Zavelea
Vazut pe data de 31 ianuarie 2024 in Sala Mare a Teatrului unteatru
Party – Opinie LaTeatru.EU
In limba engleza, party se traduce atat prin petrecere, cat si prin partid politic. Nu am stat sa verific in ce alte limbi se mai intampla acest lucru, dar cert este ca englezii (si americanii) au un mod foarte amuzant de a privi politica.
De la aceasta confuzie pleaca intreaga intriga a spectacolului: un grup de 4 prieteni vor sa infiinteze un partid politic. Il invita pe al cincilea om doar pentru ca persoana care trebuia initial sa fie prezenta a plecat. Ma rog, si din alte cateva motive, pe care va las sa le descoperiti singuri.
Teoretic, generatia mea si cele mai batrane decat mine vad acest spectacol ca o ironie la adresa generatiei Z, la adresa celor tineri care cica urmeaza sa ne salveze. Cei care urmeaza sa reformeze statul roman (cel pe care se tot straduiesc unii si altii sa-l reformeze de peste 30 de ani), cei care sunt mai destepti, mai informati si mai curati, mai cinstiti, decat noi. Decat actualii politicieni.
Cu un decor mai mult decat indraznet (unde steagul PCR aproape ca te zgarie pe ochi, cel putin pe cei ca mine) si cu un ton mult prea ridicat (in acest spectacol urletele sunt regula si nu exceptia!), Party isi propune multe. Pentru unul ca mine, mai putin pretentios in ale actoriei si foarte atent la mesaje, spectacolul este unul reusit, isi indeplineste scopul propus. Nu-si propune sa fie o capodopera, nu-si propune sa scoata-n evidenta vreun geniu in ale actoriei, ci-si propune sa ne arate o generatie asa cum este ea, cu bune si cu rele, cu calitati si cu defecte.
Este ca un material brut, pe care-l iei si-l modelezi singuri. Asta-i generatia, oricat de mult ne-ar conveni ori ne-ar deranja.
Fara sa fac spoiler, trebuie sa subliniez o mica neconcordanta: desi ideologic inteleg ideea, “green is the new red”, la modul cel mai propriu si mai direct, atunci cand se cere denumiri pentru acest partid, in loc sa se sugereze ceva apropiat de USR, se sugereaza un nume care s-ar fi prescurtat AUR. Desi AUR este multe, nicidecum progresist. O fi plin de nostalgici comunisti, de securisti pensionari, dar nu-s progresisti cu incalzirea globala.
In legatura cu lucrurile la care trebuie sa fiti atenti, atrag atentia asupra scenei de inceput: cei 5 tineri isi propusesera sa se pozitioneze sau contra tuturor tarilor. Esti pro sau contra China? Esti pro sau contra Palestina (ma rog, aici e mai complicat, dar nu intru in detalii)? Nu conta ca ei nu stiau NIMIC despre aceste tari, doar ceva clisee vagi, important era ca PARTIDUL sa se pozitioneze pro sau contra. In privinta Chinei, lucrurile erau clare pentru ei: PRO! Doar erau rosii in suflet!
Vazand acest Party imi dau seama ce bine fac atunci cand evit sa votez partidele generatiei Z. Intre un politician actual, evident ticalos, evident hot, evident mincinos, si un politician nou, un “salvator”, un “hipster”, un nou-venit, un “sange-proaspat”, prefer oricand prima optiune. Spectacolul acesta imi confirma acest lucru. Bucurestiul condus de un hipster, chiar daca nu foarte tanar, ne confirma si el.
In final, pun o intrebare care deriva din primul paragraf: oare cum pot englezii si americanii sa ia in serios politica atat timp cat PARTY inseamna atat PETRECERE, cat si PARTID POLITIC? Oare asa se explica voturile date de americani in ultimii ani?
Mergeti sa vedeti Party! Musai in 2024, un an electoral plin de scrutinuri, suprapuse sau nu. Nu stiu daca o sa va placa, dar politica nu prea place. Eu insa m-am distrat, asa cum imi propun s-o fac si in privinta politicienilor. In fond, cam asta ne-a mai ramas in ceea ce-i priveste.