Pattern – Teatrul Tineretului din Piatra Neamt – Fest-Fdr 2021

Pattern - Teatrul Tineretului din Piatra Neamt - Fest-Fdr 2021 POSTER

Pattern
un spectacol de Daniel Chirila
cu Daniel Besleaga
scenografia: Mihai Pacurar
muzica live: Paul-Ovidiu Cosovanu
afis: Levente Benedek
fotografii: Marius Sumlea si Adrian Piclisan (fotograful Teatrului National din Timisoara)
Vazut la Sala 2 a Teatrului National din Timisoara, in cadrul Fest-Fdr 2021

Pattern - Teatrul Tineretului din Piatra Neamt - Fest-Fdr 2021 Adrian Piclisan

Pattern – Opinie LaTeatru.EU

 

Prima oara cand am vazut titlul Pattern eu l-am citit romanesc, l-am citit Patern. Vazand apoi ca este one-man show, lucru lesne de observat uitandu-te la distributie, am anticipat ca, de fapt, prima mea eroare nu era chiar eroare. Chiar am anticipat ca ar fi vorba despre ceva patern.

Bonus: spectacolul Pattern a fost vazut imediat dupa spectacolul MaMe. Cele 2 spectacole, complet diferite, intregesc un tablou. Practic, in primul spectacol am vazut tipologia clasica de mama, portretul robot al mamei care a facut copii spre sfarsitul comunismului, in timp ce in acest Pattern vedem un tata complet absent. Practic, lucrurile sunt total opuse: o situatie reala, adevarata, concreta, vs ceva abstract, imaginat; o situatie des intalnita, portretul tipic al unei mame de baiat vs o situatie exceptionala, rar intalnita, despre care multi stiu doar din auzite, ceva netrait efectiv de majoritatea spectatorilor. Deci din nou laud programarea spectacolelor de la Fest-Fdr 2021, iarasi a fost facuta cu cap, cu precadere pentru spectatorii care au vrut sa le vada pe ambele.

Fiul aude ca tatal sau este pe moarte si isi imagineaza, da, asta se intampla tot spectacolul, isi imagineaza cum este ori cum ar putea fi tatal lui. Noi, cei care am avut parinti, care ii stim, ii cunoastem, trebuie doar sa ne imaginam cum am face, cum ar fi, ce este in sufletul acestor oameni. Pentru majoritatea oamenilor, parintii sunt ceva dat, ceva concret, ceva de la care pleaca totul. Toate amintirile, toate invatamintele, tot ce ai construit in viata pleaca de la parinti. Din pacate, nu la toti se intampla asta, unii trebuind sa inlocuiasca unul dintre parinti cu … imaginatie.

Si pentru ca am subliniat la inceput faptul ca este one-man show, voi spune ce am spus si-n cazul one-woman show-ului Toata linistea din lume: este prea lung pentru un asemenea tip de spectacol. Un one (wo)man show este mai greu de urmarit, mai dificil de digerat, drept urmare nu este indicat sa fie foarte lung. Iar atunci cand lucrurile aratate devin repetitive, un spectacol greu de urmarit devine si usor plictisitor, redundant.

In mod cert o interpretare la inaltime, Daniel Besleaga duce excelent de unul singur acest spectacol. Ma rog, mai are si 1-2 ajutoare, care sunt acolo efectiv de decor, interactioneaza rar cu ei, cumva doar ca sa condimenteze spectacolul. Sa il orneze un pic.

La finalul celor 2 spectacole, MaMe si Pattern, m-am gandit la lucrurile pe care le iei ca fiind date, ca fiind de la sine intelese, nu sunt asa pentru toata lumea. Nici macar parintii, reperul de baza al majoritatii.

Un ultim aspect legat de Pattern, o intrebare scurta: oare cat de diferit ar fi fost spectacolul daca in loc de un actor avea o actrita? Tot despre tatal absent sa fie vorba, dar sa fi fost o actrita. MaMe de baieti si tata de baiat. Cum ar fi fost daca … 🙂

Leave a Reply