Pazea ca vine Apocalipsa
Regia: Melia Marin Cherchez
Distributie:
Constantin Zamfirescu
Catalin Marin
Lavinia Stoica
Isabela Iacupovici
Ada Palade
Jean Lemne
Emil Mitrache
Vazut la Teatrul Indart
Pazea ca vine apocalipsa – Opinie LaTeatru.EU
Modelul show-ului TV transpus pe scena de teatru nu este nou. Aceste spectacole teatrale au un urias atu: aduc in sala de teatru un public diferit de cel clasic: publicul televizat. Nu revin asupra intregii argumentatii, am mai facut-o cu alte ocazii.
Vorbind strict despre spectacolul Pazea ca vine apocalipsa, el m-a surprins, recunosc ca in mod placut, prin actualitatea sa. Sa ne intelegem: pentru multi, recunosc, si pentru mine, Traznitii (Trazniti in NATO) si La Bloc sunt comedii ale trecutului. Pentru mine au insemnat ceva, in copilarie si adolescenta radeam cu gura pana la urechi la glumele lor, sunt incercari bune, reusite pentru acele vremuri, dar acum le-as considera depasite. Le vad apartinand timpului trecut, atat ca realizare, ca glume, cat mai ales ca public.
Acest din urma argument, publicul, mi-a fost, insa, partial contrazis. La spectacolul Pazea ca vine apocalipsa au venit foarte multi tineri, unii chiar foarte tineri, care nu doar ca au apreciat si au aplaudat frenetic, dar care chiar s-au declarat fani ai actorilor.
Iar glumele efective erau noi, actuale, referirile la situatia politica actuala fiind inevitabile.
Daca am vreo plangere de facut, vreun lucru pe care sa-l consider negativ, acesta este volumul mult prea ridicat. E drept, am stat in randul 1, poate in ultimul rand se auzea altfel. Nu stiu exact ce acustica are sala in cauza, pentru mine a fost prima oara cand am mers in noul sediul al Teatrului Indart (undeva in centrul capitalei, pe strada Coltei), dar in randul 1 mi se parea ca stau langa un televizor dat la maxim.
Am iesit din sala de spectacol plin de energie, de voie buna, dupa o portie buna de umor, dar eram totodata obosit, simteam o usoara durere de cap. Scenete zgomotoase, unde uneori se tipa mai mult decat se vorbeste, chiar daca urletele aveau o justificare artistica. Nu era ceva scos din context, nu era ceva absurd, e vorba ca uneori aveai impresia ca Too much is too much.
Revenind la tematica, Pazea ca vine apocalipsa ridica, in ton peiorativ, o problema extrem de interesanta: ce te faci daca afli ca va veni Sfarsitul Lumii? De fapt, problemele sunt altele: Cum poti fi sigur ca va veni? Dupa ce tu ai fost convins ca vine, cum ii vei convinge pe ceilalti? Iar dupa ce si ceilalti vor fi convinsi, ce e de facut?
Pazea ca vine apocalipsa este un spectacol bun, plin de culoare si energie, care in subsidiar iti pune si cateva intrebari pe care multi le iau in deradere. Caci numai la misto poti discuta de Apocalipsa, nu-i asa?
Pazea ca vine apocalipsa a fost vazut la Teatrul Indart, in noul lor sediu de pe Coltei 44. Pentru mine, a fost primul spectacol vazut in noul sediu al teatrului. Bineinteles, nu si ultimul. Ma rog, asta daca nu vine Apocalipsa…
Yep