Pe de alta parte
de Lia Bugnar
Regia: Lia Bugnar
Distributie:
Marius Manole
Carmen Tanase
Maria Obretin
Spectacol vazut pe data de 26 iunie 2025 la Sala Luceafarul
Pe de alta parte – Opinie LaTeatru.EU
Nu stiu daca am apucat sa va zic, aici sigur nu, insa toata viata am urat apelativul “maestre”. Cand ai in fata ta un “monstru sacru” nu cred ca e firesc sa te comporti “anormal”. Unora le place apelativul, il adora, vor sa fie gadilati, altii insa il displac.
Din punctul meu de vedere, daca ai in fata ta un domn ii zici Domnule. Il respecti, dar nu-l ridici in slavi. Nu-l pupi in fund.
Acum vorbesc un pic si din propria experienta, caci am avut ca invitati la podcast 2 “maestri”: pe Mihai Malaimare si pe Stere Gulea. Aici l-as putea include si pe Nicodim Ungureanu. Nu s-a auzit cuvantul MAESTRE in niciunul dintre interviuri. Si nu-l veti auzi din gura mea.
E drept, nu stiu care este echivalentul feminin al “maestre”. Oare se zice “maestro”?
Spun toate acestea pentru ca in spectacolul Pe de alta parte este vorba despre o “maestra” (interpretata excelent de Carmen Tanase), o fosta mare actrita pensionata fortat de la teatru care acum isi petrece toata ziua intr-un fotoliu. La ea in casa vine la un moment un tanar care-i spune ca vrea sa i se spuna daca are talent.
Caci in aceste domenii artistice este important nu doar sa ai talent, ci sa ti se spuna asta. Sa ti se confirme acest lucru. Iar parerea unei mari actrite, chiar daca “fosta”, este relevanta. Este fundamentala.
Tanarul, doritorul, este Marius Manole, care in poveste poarta numele Marcel Berbeleac. Are o interpretare foarte buna, foarte convingatoare, foarte naturala.
In peisaj mai apare si coafeza personala a marii actrite, interpretata de Maria Obretin. Ea este nu doar coafeza, ci si confidenta, ingrijitoare si chiar … spectatoare. Nu vreau sa detaliez mai multe, evit cat pot spoilerele.
Vreau insa sa vorbesc despre 2 lucruri importante care mi-au atras atentia in spectacol, unul fiind de natura tehnica.
Incep cu cel din urma, de natura tehnica, si anume … tacerea! Linistea.
Ca sa intelegeti mai bine la ce ma refer, va voi povesti cum incepe spectacolul Pe de alta parte. Tanarul Marcel intra in casa venerabilei actrite, pe care o gaseste dormind. Momentan nu aflasem nimic: nici cine e el, nici cine e ea, nici ce cauta el acolo. Pur si simplu … asteptam. In liniste. Aceasta liniste dureaza cateva minute (3-4 minute estimativ; ideea e ca nu am cronometrat). Din partea lui Marius Manole, acelea au fost minute de actorie PURA! El se agita, astepta, dadea sa faca ceva si se razgandea … totul in LINISTE! Toata vraja s-a rupt in momentul in care marea actrita (interpretata de Carmen Tanase) s-a trezit.
In acel moment am constientizat un lucru: cat de misto a fost acea liniste! Si cata nevoie am, ca spectator de teatru, de mai multe momente de genul.
Incep sa cred ca teatrul romanesc este mult prea zgomotos. In multe spectacole, atunci cand actorii nu spun nimic se aude o muzica, se aude ceva. Regizorii autohtoni tind sa acopere liniste, s-o anuleze, sa faca orice pentru ca spectatorul sa auda CEVA!
Chiar si spectacolele non-verbale, cele dansante, sunt zgomotoase. Nu mai spun de spectacolele non-verbale de pe vremuri, de la Masca, spectacole pline de dans, de muzica, de chiuit, de urlete. Nu erau nicidecum spectacole pline de liniste.
Drept urmare, m-am bucurat de aceste prime minute de liniste. Niste minute UNICAT, pe care le-as vrea repetate. Nu am pretentia sa fie altii de acord cu mine, unii posibil sa le fi vazut drept inutile, drept o introducere prea lunga si prea seaca. Nu ii condamn, probabil si eu gandeam asa acum 10 ani.
Legat de acest ultim aspect, este a doua oara in decurs de cateva zile cand constat ca … am imbatranit. Ca as fi gandit altfel acum cativa ani. Prima oara a fost la filmul Neliniste.
Al doilea aspect pe care vreau sa-l discut, foarte pe scurt, este problema pe care o pune spectacolul: care este responsabilitatea unui “maestru” vizavi de “talentul” unui tanar? Daca unul mare si important iti spune ca NU ai talent, ce ar trebui sa faci? Poti sa renunti la visul tau ori, dimpotriva, sa te ambitionezi si sa doresti sa-i arati ca a gresit.
Daca insa unul mare si important iti spune ca ai talent, ce faci? Vei pleca de la premisa ca daca intri la actorie, daca devii actor, acel “maestru” are meritul de a te fi incurajat? Ii datorezi ceva?
De fapt, de ce te-ai duce la un maestru? De ce iti trebuie vreo confirmare? Daca tu stii ca ai talent, de ce nu ar fi de ajuns?
Ma rog, intr-un final tot trebuie sa fie si altii de parere ca esti talentat, caci trebuie sa treci de admiterea la actorie. Insa chiar si aici ramane intrebarea: daca esti respins ceva? Perseverezi? Incerci la o alta facultate (in alt oras ori la una privata)?
Daca ti s-a spus ca n-ai talent si datorita acestui lucru ai muncit mai mult, poti spune oare ca “descurajarea” primita de la “maestru” ti-a prins bine? Poti spune ca-i datorezi cariera?
Nu vreau sa va spun in ce situatie ne aflam in spectacolul Pe de alta parte. Va trebui sa descoperiti singuri. Spun doar ca situatia de la actorie poate fi intalnita si in cazul sportivilor. Sunt atatea cazuri de fotbalisti refuzati de multe cluburi cand au fost mici, fotbalisti care ulterior au ajuns importanti si care intr-un final au ajuns pe bani multi la clubul care-i refuzase cand erau copii. La fel cum exista fotbalisti foarte laudati care nu-si fructifica talentul. Ori poate “maestrul” a gresit, i-a vazut gresit talentul.
Mergeti sa vedeti Pe de alta parte, productie independenta ProTicket pe care eu am vazut-o la Sala Luceafarul. Mergeti pentru poveste, mergeti pentru Marius Manole, mergeti pentru Carmen Tanase, mergeti pentru Maria Obretin, mergeti pentru Lia Bugnar! Mergeti sa vedeti un spectacol excelent, o comedie foarte buna, o poveste pe care cei din breasla teatrala o vor intelege diferit, o vor trai diferit.