
Pentru binele tau
de Pier Lorenzo Pisano
Adaptarea si regia: Zoltán Balázs (Ungaria)
Decorul: Constantin Ciubotariu
Costumele: Andrada Chiriac
Muzica si sound design: Cezar Antal
Traducerea: Florin Galis
Distributie:
Mama – Catalina Mustață
Tatal – Ioan Batinas
Fiul – Silvian Valcu
Fratele – Eduard Trifa
Bunica – Paula Niculita
Fata – Simona Popescu
Unchiul / Necunoscutul – Cezar Antal
Vazut la Sala Studio a Teatrului Odeon
Pentru binele tau – Opinie LaTeatru.EU
In aceeasi zi, duminica, in care am vazut la Teatrul InCulise spectacolul Punk Rock Mama, am vazut seara si Pentru binele tau, in micuta Sala Studio a Teatrului Odeon. Cumva, subiectul era acelasi, desi spus complet diferit. Daca in primul spectacol aveam o relatie disfunctionala mama-fiu, aici avem o intreaga familie disfunctionala. In centrul ei se afla 2 frati, unul mare, care intre timp a plecat, si unul mic, care a ramas. Care a fost NEVOIT sa ramana, ca sa fiu mai exact.
Si, ca sa continui comparatiile, in ambele spectacole vorbim despre intoarceri, despre reveniri: daca in primul o mama se intoarce din morti pentru a-i da ultimele sfaturi fiului ei, in spectacolul Pentru binele tau avem o intoarcere mult mai pamanteana, mai realista: intoarcerea fiului cel mare, a fiului risipitor
Totul se desfasoara pe o imensa corabie, una care se va destrama fara ca nimeni de pe ea sa poata face ceva. Viata lor, separat sau impreuna, este un naufragiu, ei sunt constienti de asta, insa nu par a dori sa faca nimic in acest sens. Nu vor ori nu pot sa se salveze.
Nu stiu cat la suta din spectacol am inteles, cate simboluri am reusit eu sa deslusesc. In mod cert cei care au trait in astfel de familii, care s-au regasit in acele personaje, oricare dintre ele, au trait si interpretat altfel spectacolul.
Din acest motiv, imi este foarte greu, aproape imposibil, sa scriu un articol. De altfel, cronicari si critici mult mai buni si mai experimentati decat mine au preferat sa-l intervieveze pe regizor in loc sa scrie o cronica. Gasiti astfel de interviuri in Adevarul si pe B-critic. Din acest motiv, demersul Razvanei Nita este de aplaudat. A incercat imposibilul, ca sa zic asa.
Nu pot sa inchei fara sa contextualizez un pic. Teatrul Odeon mi se pare unul dintre cele mai interesante din peisajul teatral bucurestean. Partea interesanta, punctul sau forte, este discrepanta foarte mare dintre spectacolele din sala mare in comparatie cu cele ce se joaca in sala mica, sala studio. Daca-n sala mare se joaca spectacole clasice, fie ca text, fie ca realizare, fie ambele (desi ultimul spectacol vazut acolo, Rebarbor, nu prea este clasic, contrazice un pic regula), in sala studio se joaca numai si numai spectacole experimentale. La Nottara, de pilda, diferentele dintre spectacolele de sus si spectacolele de jos (dintre cele 2 sali) este minima. Sunt spectacole specifice Teatrului Nottara, alegerea salii in care se joaca facandu-se dupa alte criterii (capacitatea salii si marimea scenei). La Odeon, insa, spectacolele sunt radical diferite, astfel incat pentru neinitiati, pentru cei care merg rar ori pentru cei care vad spectacolele Odeonului in alte parti, prin festivaluri, acestea par a apartine de teatre diferite. Nu au aproape nimic in comun.
Din aceasta perspectiva, Pentru binele tau se integreaza perfect in peisaj, fiind un spectacol tipic pentru sala studio. Este bine realizat, bine interpretat, nu am nimic de reprosat din niciun punct de vedere. Nu este, insa, adresat tuturor, nu este un spectacol comercial. Nici nu-si propune asta, evident. Drept urmare, va sfatuiesc sa mergeti sa-l vedeti doar daca va inamarti cu multa rabdare si sa va concentrati foarte bine pe parcursul lui. Nu este accesibil oricui, asa ca daca ati inteles macar 60% din simbolistica puteti sa va mandriti cu asta. Chiar daca, fie vorba-ntre noi, procentul acela este aproape imposibil de calculat.
One thought on “Pentru binele tau – Teatrul Odeon”