Perfect necasatoriti
adaptare dupa The Letter Writers de Henry Fielding
Regia: Axel Moustache
Scenografie & coregrafie: Andreea Moustache
Distributie:
Sotul – Dima Tui
Prietenul – Alexandru Nicolae
Sotia – Cristina Danciulescu
Prietena – Bianca Dobre
Spectacol vazut pe data de 30 martie 2026, in sala Atelier a TNB (gazduit)
Perfect necasatoriti – Opinie LaTeatru.EU
Despre casatorie am o parere proasta. Extrem de proasta. Nu despre persoanele casatorite, nu despre cele care chiar simt ca trebuie sa faca acea uniune in fata lui Dumnezeu (pe bune, chiar respect credinta atunci cand ea este sincera), ci despre presiunea pe care o face societate pentru infaptuirea ei. Acele intrebari constante, “cand iti gasesti pe cineva”, “cand va luati”, “cat mai astepti pana sa te asezi la casa ta”, pun o presiune imensa pe anumite persoane.
Toate casniciile gresite de aici pleaca, de la presiunea sociala pe care unii o resimt mai intens decat altii.
Ceea ce vedem in Perfect necasatoriti este efectul acestei presiuni sociale. In acest spectacol, avem un patrat amoros perfect. Ma rog, va trebui sa incercati sa va imaginati liniile, ca-s mai mult de 4. Asadar, avem 4 personaje, dupa cum urmeaza (evenimentul la care sunt prezenti fiind aniversarea casatoriei gazdelor):
- Avem un cuplu gazda, sotul (Dima Tui) si sotia (Cristina Danciulescu), in prag de divort. Si unul, si altul aveau amant, si unul, si altul voiau sa divorteze, dar nu stiau cum s-o spuna. Ori nu voiau sa faca ei primul pas. Sa-l faca celalalt.
- Primul invitat este cel mai bun prieten al sotului (interpretat de Alexandru Nicolae), care intamplator este si amantul sotiei.
- Al doilea invitat este noua colega a sotiei, care are aici si alte 2 roluri: este amanta sotului, dar este si … fosta sotie a primului invitat.
Acum incercati sa va imaginati urmatoarele lucruri:
- Nu toata lumea stie statutul celorlalti. Nu toti stiu ca invitata a fost sotia invitatului; sotul nu stie ca sotia are amant si tot asa…
- Toata lumea barfeste pe toata lumea. Nu intru in detalii, dar va rog sa va imaginati scene, ca nu-i una singura, in care se vorbeste despre X cu X de fata, fara ca X sa stie ca se vorbeste despre el. Dupa ce vedeti spectacolul, incercati sa-l reprezentati geometric: incepeti cu cei 2 din cuplu, intre care se afla o linie, apoi puneti celelalte personaje, tragand o linie intre ele. Apoi vedeti ce a iesit. Puteti sa incercati o reprezentare geometrica si in privinta lucrurilor pe care le stie fiecare personaj despre celelalte personaje. Aici n-am mai desenat nimic, la mine a dat pur si simplu eroare.
- O chestie foarte interesanta: personajele nu au nume. Si e perfect asa. Cand eram in facultate, eram “celebru” ca niciodata nu ziceam colegilor ori colegelor, mai ales colegelor, pe nume. Pentru mine colegele erau, dupa caz: olteanco, moldoveanco, ardeleanco, blondo, roscato, devianto (exista un master de devianta, toti masteranzii de acolo erau devianti), sefa (erau cateva sefe de an, lor nu le puteam zice altfel). Rar spre deloc ii ziceam cuiva pe nume (mi se parea ciudat…). Nici acum nu mi-am pierdut de tot acest obicei. De fapt, creierul meu gandeste si acum la fel, caci in cazul multor filme, carti sau spectacole de teatru nu tin minte numele personajelor, dar pot spune cele mai neimportante detalii (de pilda, intr-o anumita scena personajul X avea pe el o camasa inflorata). Evident, in cazul numelor rusesti ori nordice, frecventez multe montari rusesti si citesc multa literatura politista nordica (nordic noir), faptul ca nu le retin nu este neaparat de condamnat. Insa deseori nu retin nici macar numele din povestile romanesti. Mintea mea retine mai usor numere decat nume.
Am scris mult, dar inca nu am terminat. Simt nevoia sa mai vorbesc despre interpretari, despre regie si despre scenografie. Pe scurt de tot:
- Axel Moustache este la primul proiect ca regizor. O regie simpla, curata, unde cel mai mult mi-a placut jocul luminilor: la un moment dat, fetele se dusesera intr-o camera (in stanga scenei), in timp ce baietii erau pe balcol (in dreapta scenei). O parte era intunecata, cealalta lumina. Singurele momente in care actorii ieseau efectiv din scena erau cele in care se schimbau de haine (fetele, ca baietii au ramas imbracati la fel). In rest, nimic complicat, niciun briz-briz. Totul simplu si discret. Actorii trebuie sa iasa in prim-plan, nu regizorul ori scenograful (aici scenograful & coregraful era Andreea Moustache). Celor 2 Moustache (habar n-am care o fi pluralul) le doresc cat mai multe colaborari din aceste ipostaze.
- Despre scenografie si coregrafie nu am mare lucru de spus. Este lucrata, chiar te simti in casa cuiva, dar acea casa este minimalista. Cel mai mult, fara sa intru in detalii, mi-a placut dormitorul. Ca o paranteza, eu am stat in primul rand, dar in marginea din stanga a salii. Drept urmare, acel dormitor era fix in fata mea. Cand actiunea era acolo, eu eram cel mai avantajat. Cand actiunea era pe balcon, in partea opusa, eu ma uitam cam cum te uiti de la peluza la poarta cealalta. Dar ca idee, mi-a placut mult acel dormitor. Mergeti la spectacol sa intelegeti de ce.
- Acum este randul actorilor. Incep cu fetele, cica asa e cavalereste. Mi-au placut ambele, cu un amendament legat de Bianca Dobre: ea era singura de pe scena care nu era actrita cu acte. Nu are facultatea de profil. Insa, credeti-ma pe cuvant, NU SE VEDE, NU SE SIMTE! Joaca exact la fel precum colega ei de scena. In multe momente chiar ni se sugereaza ca ele ar fi foarte asemanatoare. Si interpretarile lor sunt la fel de asemanatoare.
- Dintre baieti, cel mai mult mi-a placut Alexandru Nicolae (invitatul). E drept, colegul lui de scena, sotul, cel interpretat de Dima Tui, a avut un rol mai greu (sot, amant, prost in multe momente, incearca sa se dea ceea ce nu este). Insa invitatul este personajul cu cele mai amuzante replici, este cel care starneste zambete aproape la fiecare replica. Excelenta interpretare.
Nu pot sa inchei fara sa mai spun ceva legat de poveste, de text. Piesa originala a fost scrisa in secoul al XVIII-lea, fiind pentru prima oara jucata pe data de 24 martie 1731. Nu stiu cine a facut adaptarea, probabil Axel, insa cea mai mare calitate a acestei povesti este faptul ca-i NEUTRA. Adulterul nu este ceva specific doar barbatilor ori doar femeilor, nici unii, nici altii nu sunt victime. Pur si simplu adulterul este ceva specific omenesc, un barbat casatorit isi vede intr-un fel sotia si intr-un cu totul alt fel amanta. La fel si femeia casatorita, care isi vede diferit sotul de amant. Comparatia auzita in spectacol este excelenta (o citez din memorie): sotia e ca luna; cand esti casatorit, o vezi doar dintr-o parte; dar n-o vezi complet. Evident, comparatia e valabila si in sens invers, la fel isi vede femeie casatorita sotul. Nimic nou sub soare. Ori sub luna.
Perfect necasatoriti se termina … in pijamale. Nu va spun mai multe, insa va las poza de la aplauze. Sper sa va starneasca curiozitatea. Asta daca n-am reusit deja sa faca asta prin randurile (destul de multe, chiar prea multe) de mai sus.
Per total, Perfect necasatoriti este o comedie excelenta, de laudat pentru ca este neutra, neluand partea femeii ori barbatului. Adulterul este ceva specific omenesc, nediscriminand niciunul dintre sexe. Are de asemenea marea calitate de a avea aceeasi opinie pe care o am si eu in legatura cu casatoria. Este bine jucata, are o regie simpla si curata si o scenografie sugestiva. S-a jucat pana acum la TNB si Amzei, dar fiind spectacol independent nu exclud alte locatii gazda. Ii doresc mult succes si o viata cat mai lunga pe SCENELE bucurestene (si nu numai).
ps: Perfect necasatoriti dureaza oficial 1h35. Aseara insa a durat aproape 2 ore (cred ca 1h45, 1h50, plus intarzierea cu care incepe orice spectacol + aplauzele au cumulat cu totul 2 ore). Am inteles ca a durat mai mult ca de obicei, fiind prima oara cand s-a jucat la TNB (pana atunci se jucase doar la Teatrul Amzei). Nu-mi dau seama ce ar fi trebuit taiat, unde s-au lungit, insa va marturisesc ca nu am resimtit negativ durata. Dimpotriva. Am ramas placut surprins sa constat ca nu m-am uitat deloc la ceas pe durata spectacolului. M-a tinut in priza, nu m-a plictisit nicicum. O mare bila alba (si) din acest punct de vedere!
ps2: Perfect necasatoriti mi-a adus aminte de o vorba pe care o foloseam des in facultatea de sociologie: principala cauza a divortului este … casatoria! PERFECT adevarata aceasta vorba, PERFECT potrivita acestei povesti.