Placerile si chinurile adulterului
de Valentin Krasnogorov
Regia: Lorena Zabrautanu
Scenografia: Maria Nicol
Traducerea: Elvira Rîmbu
Distributie:
Corina Caragea
Dan Radulescu
Vazut la Sala Noua a Teatrului de Comedie
Placerile si chinurile adulterului – Opinie LaTeatru.EU
Placerile si chinurile adulterului este unul dintre spectacolele noi din aceasta stagiune. Desi este un spectacol nou, o montare proaspata, textul este unul vechi, din vremea comunismului. Avand in vedere ce se intampla foarte aproape de granita noastra, este un spectacol inca de actualitate. I-as invita la el pe toti nostalgicii, pe toti cei care vor reintoarcerea vremurilor de demult.
Nu este prima oara cand este montat, eu am vazut acum cativa ani o punere in scena reusita la Teatrul Godot. In noua montare, de la Teatrul de Comedie, Placerile adulterului se transforma in … Placerile si chinurile adulterului. Accentul cade, inca din titlu, pe chinuri, pe latura negativa a problemei.
Placerile si chinurile adulterului ne spune povestea unui cuplu adulter: el este casatorit de ceva ani, are si copil, insa nu-si iubeste deloc sotia; se cunosc de abia o saptamana, insa ea urmeaza sa se casatoreasca. Nu e clar ce ocupatie are el, era sa zic job, dar nu e un cuvant specific acelor vremuri, insa pare ceva misterios. Poate ceva securitate?
Oricum, pe langa problema propriei casnicii, fiecare dintre adulteri are si problema locului de munca: nu dadea bine, in acele vremuri, sa divortezi. Nu erai un exemplu bun pentru societate.
Ce mi-a atras atentia in sens pozitiv a fost faptul ca regizoarea Lorena Zabrautanu a adaptat perfect spectacolul realitatilor romanesti, modificand inclusiv numele personajelor. Deseori am vazut texte rusesti, foarte actuale, adaptate realitatilor romanesti, unde numele rusesti stricau tot farmecul. Iuri, Sergei ori Natasa strica deseori adaptarea romaneasca. Ok, textul este rusesc, dar o adaptare la realitatile romanesti presupune si transformarea lui Iuri in Ion si a lui Sergei in Sergiu (ori Vasile, sa fie mai neaos).
Dan Radulescu (Andrei in spectacol) mi se pare un barbat tipic. Femeile ar spune “barbat tipic adulterinului”. El vrea sa traiasca doar placerea adulterului, vrea sa aiba o viata paralela, fara a suporta consecintele. Fara a se chinui in niciun fel.
In mod ideal, pentru acest barbat nu trebuie sa apara nimic neprevazut: nevasta nu trebuie sa se intoarca mai devreme, iar la serviciu nu ar trebui sa i se puna intrebari. Atunci cand se invoieste de la serviciu ar trebui sa fie crezut pe cuvant. Iar la usa nu ar trebui sa sune nimeni neanuntat.
Nu pot sa nu observ o chimie foarte buna intre cei 2 actori, Smaranda Caragea si Dan Radulescu. Totodata, trebuie sa subliniez interpretarea foarte buna a lui Dan Radulescu, chiar parea barbatul inocent, care nu a facut nimic rau, care vrea doar sa se simta bine. Barbatul-copil, care cu sotie si copil vrea sa se comporte tot ca la 20 de ani.
Punctul culminant, partea care schimba total lucrurile, este aparitia unei sarcini. Amanta ramane insarcinata cu amantul, asa ca trebuie facut ceva. Trebuie luata o decizie. Dar de ce EL trebuie sa ia decizia si nu ea? In fond, EA face ce doreste, nu?
Placerile si chinurile adulterului este o comedie, insa pentru cei casatoriti este cumva mai mult decat atat. Evident, puritanii vor spune ca si-au facut-o cu mana lor, ca nu pot empatiza cu ei. Insa cei care au calcat pe bec (cel putin o data) nu vor rade atat de zgomotos. Cine stie, poate chiar au patit si ei exact aceleasi lucruri.
Doua lucruri mai vreua sa subliniez:
- Imi place mult afisul, o combinatie excelenta intre vintage si modern. Pe de-o parte parte din anii 80, insa pe de alta parte are acolo un curcubeu, steagul LGBT atat de actual astazi. Si fix asa este si spectacolul: cu un pocnit din degete devine actual si astazi.
- Mi-a placut mult decorul, mai ales partea in care din 2-3 modificari minore apartamentul EI se transforma in apartamentul LUI.
Mergeti sa vedeti Placerile si chinurile adulterului. Era sa zic sa le simtiti. Ma rog, puteti sa le si simtiti, insa asta nu se va intampla in sala de teatru. Desi, cine stie, acolo ar putea incepe totul.