Praf de stele de Norm Foster
Regia: Lucian Sabados
Distributia:
John – Alexandru Jitea
Fay – Luminita Erga
Angel – Diana Roman
Gwen – Ada Navrot
Se joaca la Sala George Constantin a Teatrului Nottara
Praf de stele – Opinie LaTeatru.EU
Familia Bundy a fost serialul cu care am crescut. Prima oara a fost difuzat cand eram eu clasa a IV-a. Tin minte ca era subiect de discutii in clasa mea. Erau 1-2 colegi care dezbateau la scoala episodul din seara precedenta. Vorbim, totusi, de anul 1996.
M-am uitat mult la serial, si prin scoala gimnaziala, dar si destul de mult prin liceu. Acum, cand urmaresc intamplator episoade, de fiecare data cad pe ganduri. Deopotriva, imi dau seama cat de neamuzant mi se pare acum, imi dau seama ca, totusi, am crescut cu acest serial, cu stereotipurile pe care mi le-a intiparit in minte si, in acelasi timp, imi dau seama ca este vorba, totusi, de un serial de succes.
Aseara, la Teatrul Nottara, am vazut si versiunea sa teatrala. Cu un mic amendament: ce ar fi facut Al Bundy, ce ar fi devenit el, cum ar fi ajuns, daca ar fi divortat. Ma rog, in spectacol el a fost parasit, deci n-a divortat de buna voie.
“Ea luat casa, a luat masina, a luat cei 2 copii in masina (uau, tot 2 copii? adaugirea mea, nu e din citat), iar mie mi-au ramas doar lucrurile ce au cazut de pe capota masinii”.
Da, fix asa. In spectacol il vedem pe John, personajul principal, de meserie ziarist si, zice el, romancier. Are un roman in cap, care se va scrie singur. Daca se va apuca de el.
Langa el, in apartamentul de langa, apartament cu care-si imparte terasa, se muta pe rand mai multe persoane de sex feminin. Intai o prostituata, una oficiala, de meserie, ulterior o actrita/cantareata in devenire, de fapt lipsita complet de talent si alte cateva individe.
Noi vedem, de fapt, modul in care acestea il schimba pe John, modul in care el interactioneaza cu ele, modul cum ele ii schimba lui perspectiva despre viata. Si despre femei.
Si, fara sa-mi dau seama daca alegerea este intentionata sau nu, personajul interpretat de Alexandru Jitea chiar seamana, fizic, cu Al Bundy. Un 10% as zice. Si asemanarea asta nu e in poze, este mai mult una dinamica. Nu sta cu mana-n pantaloni, dar are ceva gesturi din Al Bundy. Si-n multe momente chiar aveam impresia ca il am in fata pe Al Bundy. Pentru mine, americanul de varsta mijlocie, cu 2 copii, este Al Bundy. V-am zis deja ca am crescut cu acel serial si ca el mi-a ramas intiparit in cap. Uitati-va la poza de mai sus si spuneti-mi, DIN POZA, cat la suta din Al Bundy este.
Si acum ma gandesc, la modul sincer, cum ar fi aratat Al Bundy daca ar fi divortat. Daca ar fi scapat, in sfarsit, de Peg. E drept, John din spectacol este ziarist, are o rubrica la un ziar local, iar Al Bundy, originalul, era vanzator intr-un magazin de pantofi. Nu ca ar fi mare diferenta, de fapt ambii sunt ceea ce sociologii numesc, atat de sec, clasa de mijloc.
Mergeti sa vedeti Praf de stele, dar atentie cu cine mergeti. Persoanele lipsite complet de simtul umorului s-ar putea sa nu savureze chiar toate replicile. Unele, daca-s gresit intelese, pot cauza probleme.
In final, o observatie legata de locatie: spectacolul Praf de stele se joaca la Sala George Constantin de la Teatrul Nottara. Sala mica, de jos, cum imi place mie sa-i spun. Ea are o mare calitate: semnal slab spre deloc la telefon. Partea nasoala este ca nesimtirea se poate manifesta chiar si aici. Parafrazand niste afise celebre, prezente in multe localuri, la intrarea in aceasta sala organizatorii ar trebui sa puna urmatorul afis: In aceasta sala nu veti avea semnal la telefon, deci nici internet. Daca vreti sa deranjati actorii si colegii spectatori, faceti-o ca pe vremuri, vorbind intre voi. E drept, cativa spectatori au facut asta fara niciun indemn. Au nesimtirea in ADN.