Prenumele – NottDependent 2017

Prenumele Matthieu Delaporte şi Alexandre de la Patellière
Regia: Razvan Savescu
Scenariu/adaptare: Andrei Boncea, Razvan Săvescu
Distributie
Mihai Calin
Claudiu Bleont
Leonid Doni
Ecaterina Ladin
Alina Chivulescu
Produs de Wonder-Theatre, se joaca la Grand Cinema & More si la Cinema Pro (de obicei), vazuta la Teatrul Nottara, in cadrul mini-festivalului NottDependent

Prenumele – Opinie LaTeatru.Eu

Alegerea numelui copilului este o operatiune extrem de complicata. La unii, de-a dreptul ritualica. Personalitatea parintilor se vede foarte bine in numele si, mai ales, in modul in care acesta a fost ales. De ce a fost ales, ce reprezinta, cum suna, la ce te duce cu gandul.

In acest sens, evidentiez mai multe tipuri de alegere a numelui copilului, respectiv mai multe tipuri de nume:

1. Pe vremuri, la tara mai ales, oamenii alegeau PREnumele copilului in functie de calendarul crestin. E drept, exista nume mai intalnite (Ion, Gheorghe, Marin), altele fiind foarte rare (Ecaterina, de exemplu, desi prezent in calendarul crestin, este nume destul de rar intalnit). Ulterior, partea asta crestineasca a numelui a devenit: sa aiba copilul doua nume, macar unul dintre ele sa fie de sfant.

2. Prenumele ales in functie de rude. Ai avut o bunica, un bunic, un unchi, pe cineva important cu un nume, apai acel nume trebuie sa ramana in familie. Aici, mi se pare dubios sa auzi ca numele unui copil este identic cu al unuia dintre parinti. Ideea este fortata si daca-i vorba de PREnumele bunicului, mai ales daca vorbim de bunicul patern. In cazul meu, ca sa intelegeti mai bine, mi s-ar parea absurd ca daca as avea un copil, pe acesta sa-l cheme tot Emil. Un alt Emil Calinescu in familie? Ar fi absurd si ca pe nepotul meu (direct ori indirect, al fratelui de exemplu) sa-l cheme Emil. Daca e vorba de vreun bunic matern, atat timp cat numele e diferit, nu e asa grav.
Pentru a nu se face confuzii, in Romania (si nu numai) se foloseste, in coada, apelativul Jr. Cum ar veni, daca as avea un copil si pe acesta l-ar chema tot Emil Calinescu, ar deveni, ati ghicit, Emil Calinescu Jr.

3. Nume care au legatura cu meseria parintilor. Un nume banal, chiar o combinatie de nume, are cu totul alta insemnatate. Daca e istoric, vorbim de vreun imparat roman, vreo imparateasca, vreun rege ori cine stie ce alt conducator. Ori vorbim de importanta nationalista a numelor, fiind unii parinti care prefera nume 100% romanesti (adica acele nume care NU exista in alta limba).

4. Exista nume care suna ca dracu. Iar aici evidentiez trei motive:
– Nume modificate fortat de la un sex la altul. Emil are un echivalent feminin foarte natural: Emilia. Ion are echivalentul Ioana, iar Marin/Marian are pe Maria/Mariana. Exista, insa, nume care suna ca dracu la sexul celalalt. Cel mai bun exemplu in acest sens este, dupa mine, Costela. In acest sens, imi amintesc o povestioara simpatica, spusa de un profesor. Cica se duce omul, candva prin 89, la un botez. Intreaba cum o cheama pe micuta. Tatal micutei raspunde mandru: Costela! Toti se schimbasera la fata, dar el povestea cu patos: pe mine ma cheama Costel, pe tata Costel, pe bunicul Costel. Acu’, daca a iesit fata, puteam strica traditia? Chiar asa, putea el strica traditia?
– Nume care suna ca dracu ca alaturare. Ca sa ma dau iarasi exemplu pe mine, mi s-a spus, de mai multe ori, sa nu care cumva sa ma casatoresc cu vreo Raluca. Nu ca ar fi un nume naspa, nu ca persoanele cu acest nume ar fi naspa, ci pur si simplu pentru ca RaluCA CAlinescu suna ca dracu’. Atat.
Altfel, mai exista doua metode prin care numele poate suna ca dracu: de exemplu, cand se repeta numele mic cu prenumele (Ion Ion, Anton Anton); dar si cand alaturarea este pur si simplu nefericita pentru ca este un nume neaos, romanesc, alaturat unuia de pe afara (cum v-ar suna Chelsea Ionescu sau Gheorghe Taylor; nu George, ci Gheorghe).
– Diminutivele in buletin. Chestie pe care n-am inteles-o niciodata, dar care se practica.

5. Exista nume care, invariabil, te duc cu gandul la o personalitate. Uneori, este de bine, William ori Romeo te vor duce cu gandul la ceva nu neaparat de rau. Romeo este o persoana plina de iubire, iar William are nume de scriitor. Acestea au fost primele nume care mi-au venit in minte.
Ce te faci, insa, cu numele care au conotatie negativa? Cum ai putea, de exemplu, sa-ti botezi copilul Adolf? Oricat de putina istorie ai avea in cap, tot ai habar de cine a fost Adolf Hitler si de crimele acestuia. Vei putea, oare, sa ii pui aceasta eticheta, pentru ca-n fond fix asta este PREnumele, copilului tau?

Acum, de curiozitate: v-a interesat vreodata motivul pentru care parintii v-au dat Prenumele pe care-l purtati? Macar asa, de curiozitate.

Am scris prea mult? E enorm de scris pe acest subiect. Nu pot incheia subiectul fara sa spun o regula importanta, nescrisa, privitoare la copii: nu faci niciodata glume pe seama lor. Iar un nume aberant dat copilului este, in fapt, o gluma pe seama lui pe care acesta o va duce-n carca toata viata.

Spectacolul Prenumele are la baza o astfel de gluma. In fapt, viitorul tata face nu una, ci doua glume pe seama viitorului copil. Daca a doua, cea despre Prenumele viitorului copil, pare nevinovata, prima este de-a dreptul dezgustatoare. Oribila.

Spectacolul, in sine, este o comedie foarte buna. Si, printre altele, se vorbeste despre o relatie tip Macron. Am voie s-o numesc Macronista? Partea interesanta este, insa, alta: textul pus in scena vine din Franta, insa el a fost scris cu mult inainte sa se stie de Macron. Asta inseamna ca acolo relatiile de genul nu sunt ceva absurd. Dimpotriva. Acum, daca este ceva intalnit nu inseamna ca-i si normal. Ma rog, discutie lunga.

Legat de spectacolul in sine, el, de felul sau, este spectacol de mall. Sau, oricum, de cinematograf. Faptul ca a putut fi vazut intr-o sala clasica, a Teatrului Nottara, este ceva de laudat. Insa nu este ceva NORMAL, firesc, ca tot vorbiram de normalitate (si chiar se vorbeste-n spectacol despre asta). Faptul ca nu e normal, nu e intalnit, nu inseamna ca nu mi-as dori sa fie altfel.

Spectacolul Prenumele este o noua comedie regizata de Razvan Savescu (cel care s-a afirmat cu sitcom-ul La Bloc). Dupa mine, pare cea mai buna dintre cele vazute pana acum. Merita vazuta oricum. Si o ultima precizare, legata de distributie: pe site la Grand Cinema, ca de altfel si pe afis, figureaza alte 2 actrite: Raluca Aprodu si Mirela Oprisor. Eu, insa, l-am vazut cu Ecaterina Ladin si Alina Chivulescu (care mi s-a parut foarte potrivita pentru acest rol). Salutari TEATRALE tuturor si mergeti sa vedeti PRENUMELE!