Proof de David Auburn – UnTeatru

Proof de David Auburn
Regie: Andrei si Andreea Grosu
Traducerea: Anna Maria Popa si Costin Manoliu
Scenografia: Vladimir Turturica
Light Design: Dragos Margineanu
Distributie:
Marian Ralea
Dana Rogoz
Ionuț Visan
Florentina Tilea
Produs de UnTeatru

Proof – Opinie LaTeatru.EU

Despre matematicieni am avut dintotdeauna impresia ca sunt niste nebuni singuratici. Traiesc intr-o lume a lor, toate descoperirile lor, atatea cate se mai pot face in domeniu, le fac singuri, sunt ei in fata unei foi de hartie ori a unui calculator. Alte meserii presupun un minimum de socializare, experimentele din fizica, chimie sau biologie presupun niste asistenti, sa nu mai zic de diversele cercetari din stiintele sociale, unde echipa de cercetare este ampla. Doar matematicienii sunt cei singuratici, cumva meseria lor ii indeamna la asta.

Chiar si pana sa vad filmul A beautiful mind (O minte sclipitoare), ecranizarea cartii omonime, am avut impresia asta si, chiar daca terminasem un liceu real si, teoretic, spre asta ar fi trebuit sa ma indrept, am fugit de matematica. Am plecat de la parerea ca unele ocupatii predispun la singuratate, la boli psihice, drept urmare ele trebuiesc evitate. Degeaba te plangi ulterior de astfel de boli, ar fi trebuit sa stii riscurile atunci cand te-ai apucat de meserie.

Sa ne intelegem: nu ma refer la profesorii normali, de scoala ori de liceu. Printre ei poti gasi multi oameni normali, desi prietenii mei profesori imi spun ca daca e un ciudat intr-un scoala, cel mai probabil preda matematica. Ceea ce nu e deloc promitator, sincer sa va spun.

Ma bucur, totusi, ca n-am printre ai mei prieteni profesori de matematica. Un amic a dorit sa se faca, dar norocul lui e ca s-a razgandit. Ma pot mandri, deci, cu prieteni normali.

Totodata, trebuie sa vorbesc un pic despre nebunie. Nu musai depresie, ca nu toti nebunii sunt depresivi si nu depresia e singura cauza a dereglarii psihice. Uneori o iau razna oameni fericiti. Prea multa fericire strica, oricat de dubios ar suna asta.

Recunosc, insa, ca n-am putut empatiza niciodata cu depresivii. Mi s-a parut cel mai dificil lucru din lume. Imi pare rau de ei, daca ar fi un prieten sau o ruda as lua masuri, as fi obligat de situatie sa ma ingrijesc de persoana-n cauza, insa in oricare alta situatie evit. Nu dau cu pietre, nu condamn, pur si simplu evit si consider ca starea acestor oameni mi s-ar transmite, lucru deloc ok. Am explicat mai pe larg situatia atunci cand am scris despre 13 reasons why.

Fara sa va zic despre ce matematician nebun este vorba si fara sa va spun exact situatia, vreau sa va vorbesc un pic despre distributia spectacolului. Povestea o veti descoperi singuri, prefer sa va las sa va bucurati de ea.

Va spun, insa, ca Dana Rogoz si Marian Ralea sunt fiica si tata si au o chimie extraordinara pe scena. Pe langa faptul ca asocierea in sine starneste amintiri generatiei mele, lucru pe care nu mai trebuie sa-l explic, mi se pare ca in proportie de 10-15% ei si seamana. Cumva sunt credibili drept tata si fiica.

Pe de alta parte, insa, Florentina Tilea, in spectacol sora Danei Rogoz, nu seamana deloc cu niciunul dintre ei. Motiv pentru care nu am considerat-o credibila. Ea si-a dus rolul in mod corect pana la capat, dar nu parea din acea familie. Parea, daca-mi este permisa exprimarea, o fiica vitrega (cu un tata diferit, poate).

Ionut Visan, al patrulea actor din distributie, a avut o intrepretare foarte buna. El nu facea parte din familie, drept urmare nu trebuia sa semene cu nimeni.

Da, e foarte greu sa pui in scena o familie, sa semene intre ei niste actori care altfel n-au vreo legatura de rudenie, recunosc ca in acest caz mai era vorba si de chimia extraordinara dintre Dana Rogoz si Marian Ralea (care in mod evident ar fi pus in umbra un al treilea actor din triunghi, oricare ar fi fost acela), deci circumstante atenuante pot fi gasite cu gramada. Spectacolul oricum este foarte bun, foarte intens, care te pune pe ganduri. Daca lucrezi in domeniu ori cunosti persoane care o fac, vei empatiza mult mai bine cu personajele. La fel si daca esti psiholog sau psihiatru si poti recunoaste simptomele.

Eu, insa, ma intreb altceva: oare de ce Dana Rogoz si Marian Ralea nu au fost pusi mai des sa joace pe aceeasi scena?

Mergeti sa vedeti Proof din toate aceste motive. Dana Rogoz, Marian Ralea, Florentina Tilea (altfel o actrita foarte talentata), Ionut Visan, un text american foarte bun – argumente arhisuficiente zic eu :). Plus o atmosfera specifica un teatru (cu un decor minimalist deja traditional pentru acel loc).

ps: Fara sa fie vorba despre asta in Proof, mie matematica mi s-a parut dintotdeauna inutila de la un punct incolo. Matematica de baza este foarte utila, dar matematicile avansate, analiza, trigonometria, mi se par inutile. Mi s-ar parea foarte utila o matematica aplicata in viata de zi cu zi, fenomenele zilnice explicate matematic. Cam cum mi s-a explicat mie candva inmultirea semnelor. Daca acest lucru e imposibil, matematica e pur si simplu … arta pentru arta. Sau, ma rog, frectie la un picior de lemn. Una elitista, ce-i drept.