Prostia omeneasca – Teatrul Coquette

Prostia omeneasca dupa Ion Creanga
Regie colectiva
Distributie:
Iulia Alexandra Carnaru
Florin Galan
Ingrid Bonta
Se joaca la Teatrul Coquette din Bucuresti

Prostia omeneasca – Opinie LaTeatru.EU

Prostia omeneasca sau Povestea drobului de sare (asa cum mai este ea cunoscuta) este una dintre cele mai celebre povesti scrise de Ion Creanga. Teoretic pentru copii, din aceasta poveste avem, de fapt, cu totii de invatat. La fel cum, zic eu, avem cu totii de invatat de la teatrul pentru copii, pe care-mi propun sa-l frecventez din ce in ce mai des.

Povestea spectacolului este simpla: barbatul (Ionica Soare se numeste acesta) ajunge acasa, unde sotia si soacra plangeau in gura mare ca este in pericol copilul. Acesta dormea sub un mare drob de sare pe care, bineinteles, cele doua preferau sa-l jeleasca. Nemaisuportand atata prostie, barbatul hotaraste sa plece in lume, convins fiind ca nu va intalni persoane mai proaste decat cele 2 femei. Lucru care, stim deja asta, se dovedeste a fi neadevarat.

Acum, intamplarile prin care trece acesta sunt usor modificate fata de povestea originala. Unele dintre ele adaptate timpului. Trecand peste intamplarile efective, cele din povestea originala a lui Creanga ori cele din spectacol, intrebarea de baza ramane: cand poti fi, oare, convins ca ai vazut totul in materie de prostie? Poti afirma vreodata cu certitudine ca ai intalnit cel mai prost om din lume?

Spectacolul este dinamic, interactiv, foarte scurt dupa gusturile mele (avand, insa, dimensiunea ideala pentru un spectacol pentru cei mici), dar foarte amuzant. Un spectacol pe care il vor savura atat cei mici, cat si cei mari.

In aparenta, este un spectacol usor, care poate fi luat ca atare. Putem rade de prostia celor din jurul nostru, de credintele lor, de lipsa lor de discernamant in unele situatii. Si, totusi, nu stiu cum e-n cazul vostru, dar intr-al meu trebuie sa recunosc: uneori dau replici si iau decizii care pe multi ii mira. Ii socheaza. Am momentele mele de blonzenie, din pacate din ce in ce mai dese.

Pacat, insa, ca despre blonzeniile mele nu s-a gasit nimeni sa scrie o poveste. Am grija sa le promovez eu, dar o poveste care sa ramana urmasilor mei nu am. Inca.

Chiar va sfatuiesc sa va ganditi bine nu doar la prostiile pe care le-au facut cei din jurul vostru, unele pe care le-ati considerat, la vremea respectiva, absurde, ci intai si intai la cele ale voastre.

Sau considerati ca sunteti indeajuns de destepti incat sa va permiteti sa radeti de absolut toti prostii din jurul vostru? Eu prefer sa le fac pe ambele: sa rad si de prostia altora, dar si de a mea. Caci si a mea, credeti-ma, este extrem de amuzanta. Prostia omeneasca este, in general, fascinanta si amuzanta deopotriva.

Povestea intitulata Prostia Omeneasca poate fi citita aici. Am (re)citit-o dupa ce am vazut spectacolul. O prima deosebire pe care o semnalez: in povestea originala personajul principal nu are nume. Este doar un sot si un tata ca oricare altul. In spectacol, numele lui este Ionica Soare. Vedeti exact cand anume acest nume devine relevant vazand spectacolul, cand veti sesiza si celelalte diferente fata de povestea originala.

Nu inchei articolul despre spectacolul Prostia Omeneasca fara sa laud teatrul gazda, Teatrul Coquette. Prostia omeneasca este un spectacol pentru copii. Ora anuntata de incepere era 11 dimineata. Stiti la ce ora a inceput? FIX la 11. Nici macar un minut intarziere. Daca este sa vorbim despre cat de educativ este teatrul, ar trebui sa incepem cu punctualitatea. Care, ca multe altele, trebuie corectata intai si intai la cei mici. Sau aveti impresia ca punctualitatea nu e o boala si nu trebuie tratata? Felicitari Teatrului Coquette pentru punctualitate. Si pentru spectacole, bineinteineles 🙂