Prostul de Serghei
de Dmitrii Danjlov
Regia: Vladimir Danai
Distributie:
Laur Dragan
Razvan Ilie
Remus Stanescu
Vlad Oancea
Radu Ciobanasu
Eduard Cirlan
Ana-Beatrice Bodea
Vazut la Teatru Infinit
Prostul de Serghei – Opinie LaTeatru.EU
Fara alta introducere, sau de fapt, in loc de introducere, voi incepe prin a va vorbi despre 2 lucruri doar tangentiale subiectului.
Primul dintre ele este ideea de a vedea o montare ruseasca in timpului Razboiului din Ucraina. In Ucraina este un razboi, a trecut deja de la stadiul de CONFLICT, iar Rusia este agresorul. Un agresor care trebuie pedepsit, un agresor care trebuie izolat (politic si economic). Nu am niciun dubiu in acest sens.
Insa nu pot fi de acord cu ideea de cancel culture, indiferent despre cine este vorba. Nu sunt de acord sa ignoram cultura rusa, per ansamblu. Montarea unui text rusesc, mai ales cand ea a fost inceputa cu mult inainte de invazie, nu incurajeaza in niciun fel razboiul. In sens contrar, o renuntare la spectacol ar avea efect zero: nici nu ar ajuta ori alina in vreun fel poporul ucrainean, nici nu ar impiedica, macar cu 0.001% agresiunea.
Evident ca gandul imi zbura la conflict. Inevitabil, as zice. Evident ca radeam cu jumatate de gura la glume, chiar daca acestea erau bune. Nu aveau nimic gresit. De fapt, gresit mi se parea mie sa rad, fara ca actorii din fata mea sa aiba vreo vina.
Un al doilea aspect la care mi-a zburat gandul a fost relatia mea cu acesti oameni numiti curieri. De mult timp am spus ca ei sunt o specie aparte, atat ca oameni, cat si ca meserie, ca ocupatie.
Eu am avut de-a face cu ei dintr-o singura ipostaza, de primitor. De trimis am trimis de fiecare data cu Posta Romana. Poate-s mai comunist, mai old school, insa cumva mi s-a parut dintotdeauna mai de incredere. Si evident mai ieftina.
Am intalnit, insa, de-a lungul timpului tot felul de curieri. Am intalnit curieri ciufuti, care-ti faceau un mare serviciu ca veneau la tine sa-ti aduca ceva. Am intalnit un curier razbunator, unul care tinea mintea ca il reclamasem (de fapt, o facuse frati-miu, insa pe frati-miu tot Calinescu il cheama, iar adresa de livrare era aceeasi; oricum, ideea e ca acel curier isi meritase reclamatia, care reclamatie nu fusese ceva oficial, ci o banala postare pe Facebook). Acel curier a facut o faza dubioasa: m-a sunat spunandu-mi ca nu gaseste locatia, am iesit in spate, unde avea masina mare, duba, mi-a deschis geamul, mi-a dat pachetul (un set de cutite ceramice) si mi-a zis ca data viitoare sa nu-l mai reclam. Ma rog, eu de fapt am iesit sa-l intampin plecand de la premisa ca nu trebuie sa supar un om care urmeaza sa-mi aduca niste cutite.
Am acum, la aceeasi firma de curierat la care a lucrat “razbunatorul”, o vecina care-mi aduce pachetele, cu care ma pot intelege sa mi le aduca la finalul zilei, dupa program, daca nu-s acasa cand are drum catre mine. Am un curier, de la o alta firma, care ma lauda pentru promptitudine, care imi multumeste ca termina cu mine in maximum 1 minut, ca eu ii dau pin-ul imediat dupa ce am deschis usa.
Ca varsta, majoritatea sunt tineri, desi este si unul mai in varsta, care tot timpul imi vorbeste cu dumneavoastra, avand grija sa-mi faca cele mai potrivite urari.
Ce-i drept, nu prea comand mancare, asa ca nu interactionat cu livratorii de mancare.
Insa ani de zile interactionam cu postarita, care-mi aducea pachetele din China (palariile de Panama, din Ecuador, nu a vrut sa mi le aduca, spunand ca e prea mare pachetul).
Nu m-am pus foarte des in locul lor. I-am catalogat drept cumva ciudati, dar indreptatiti sa fie astfel, drept le respect ocupatia, fara sa fac nimic in plus in acest sens. Da, ati ghicit, nu las bacsis. Ma rog, si pentru ca-s zgarcit.
In spectacolul de la care am pornit aceste amintiri, Prostul de Serghei este un IT-ist singuratic, stereotipic, a carui monotonie asociala si creativa este intrerupta de aparitia a … trei curieri extrem de dubiosi, de speciali. De ce trei, de ce erau dubiosi, ce fac ei, cand si cum apare sotia lui si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Fara sa fac spoiler, trebuie sa va spun ca una dintre temele acestui spectacol este discrepanta, conflictul, dintre nou si vechi, dintre traditional si modern (in fapt, contemporan). Serghei si cu sotia lui erau oameni contemporani, cu meserii foarte noi, actuale, el IT-ist, ea designer de interior. Curierii erau cumva la intersectia dintre nou si vechi, vedeti exact fiecare ce era si cat de modern era. Ideea este ca cele 2 lumi trebuiau si trebuie sa convietuiasca, trebuie sa interactioneze, chiar daca una o intelege prea putin pe cealalta. Nu o intelege pentru ca, intai si intai, NU VREA sa o inteleaga.
Nu va spun mai multe, nu va dezvalui cum se termina intreaga aventura, insa va invit sa-l vedeti pe Prostul de Serghei la Teatru Infinit. Si va sfatuiesc sa nu boicotati montarile dupa piese rusesti, chiar daca nu neg ca ii inteleg pe cei care efectiv nu pot vedea asa ceva. Daca, insa, voi nu puteti vedea, nu inseamna ca trebuie sa-i condamnati pe cei care gandesc diferit de voi, sa faceti bullying la adresa lor. Fiecare alege sa reactioneze diferit in fata problemelor de zi cu zi.