REACTING CHERNOBYL După texte de Svetlana Aleksievici (Dezastrul de la Cernobîl – Mărturii ale supraviețuitorilor) și Wladimir Tchertkoff (The Crime of Chernobyl: The Nuclear Gulag)
Regia: Cosmin Matei
Dramaturgia: Raluca Sas-Marinescu
Cu: Maya Sebők, Emőke Pál, Tímea Udvari, Levente Imecs-Magdó, Zsolt Csepei, András Hatházi, Júlia Sipos
Durata spectacolului: 1h. 40 min. fara pauza
Produs de Váróterem Projekt, Cluj-Napoca, vazut la Sfantu Gheorghe, in cadrul D-butan-T 2017
REACTING CHERNOBYL – Opinie LaTeatru.EU
Dezastrul de la Cernobil (oricum am scrie numele acelei blestemate localitati) ar trebui, dupa mine, studiat nu in facultatile de fizica ori de chimie, ci in facultatile de stiinte politice, psihologie ori sociologie. Acel dezastru a aratat intregii lumi, in special sovieticilor, cum stau lucrurile. A aratat adevarata fata a societatii.
Pe de-o parte, ramai socat atunci cand vezi oamenii care prefera sa traiasca acolo, in zona contaminata, sustinand ca acolo e mai bine. Acolo sunt pericole din punct de vedere medical, dar nu exista statul. Si, pana la proba contrarie, statul este principalul inamic. Principalul obstacol.
Pe de alta parte, ramai la fel de socat atunci cand vezi gradul de spalare pe creier din societatea sovietica de atunci. Cum credeau ei tot ce li se zicea, cum ascultau orbeste de ordinele de sus si cum refuzau sa creada altceva. Refuzau sa accepte ca autoritatile mint.
Totodata, mi se pare fundamental de studiat modul in care lipsa de comunicare dintr-un stat inchis, obtuz, dictatorial, afecta cetatenii altor state. Caci norul radioactiv a traversat Europa si a afecat, intr-o masura mai mica sau mai mare, foarte multe tari, democratice sau comuniste deopotriva. Doar ca tu, stat capitalist, nu aveai de unde sa stii ce s-a intamplat atat timp cat statul pe teritoriul caruia s-a petrecut nenorocirea nu spune nimic.
Ma gandesc, totodata, si la diversele probleme etice care apar. Cei trimisi la sacrificiu, sa minimizeze daunele, sa inchida reactorul, sa salveze, de fapt, indirect, mii de vieti, pot fi considerati eroi? Pot fi considerati eroi chiar daca ei nu erau neaparat constienti de importanta actiunilor pe care le intreprind?
Cat de feriti suntem acum de un nou dezastru? Cat de probabil este un astfel de dezastru la Cernavoda ori la centrala vecinilor bulgari?
Discutia despre energia nucleara trebuie purtata doar intre fizicieni? Noi, ceilalti, cetateni de rand, nu ar trebui sa avem dreptul sa ne spunem parerea? Sa ne dam acordul cu privire la continuarea exploatarii energiei nucleare ori, dimpotriva, oprirea centralelor periculoase.
Cum v-ati simti daca ati afla ca trebuie sa rupeti orice legatura cu o ruda apropiata. Ori, daca, dintr-o intamplare, vine sa va viziteze, cum v-ati simti sa stiti ca nu aveti voie s-o imbratisati, s-o atingeti, ca orice lucru pe care-l atinge va trebui dezinfectat intens ori chiar aruncat?
Desi era un spectacol de teatru, o manifestare culturala, eu am tratat ceea ce vedeam drept documentar. Eu eram patruns de importanta subiectului, de dezbaterea iscata. E drept, regretam ca spectacolul este in maghiara, oricat de buna ar fi traducerea, supratitrarea, tot se pierd macar 10 procente din mesaj. Totusi, dezbaterea libera, scurta, a fost in limba romana, un lucru util avand in vedere ca majoritatea spectatorilor NU erau vorbitori de maghiara.
V-am mai zis ca nu invidiez deloc criticii. Eh, un astfel de spectacol, si nu-i singurul, ma face sa ma gandesc cum ar fi fost dac-ar fi trebuit sa evaluez obiectiv acest spectacol. Regia lui, interpretarea lui, scenografia lui. Atat timp cat am fost furat de actiune, de ce se intampla pe scena, cat de bine as fi putut evalua? Grea viata de critic, mult mai bine e ca blogger 🙂
REACTING CHERNOBYL apartine celor de la Váróterem Projekt si a fost vazut la Sfantu Gheorghe, in cadrul D-butan-T 2017. Desi in maghiara, este un spectacol universal, poate fi vazut de publicul din orice tara. Problemele expuse sunt universale, centrale nucleare, cu mai mult sau mai putine probleme intalnim peste tot. Salutari TEATRALE din Sfantu Gheorghe!