Rebarbor – Teatrul Odeon din Bucuresti

Rebarbor
Texte de Alexandru Monciu Sudinski
Regia Alexandru Dabija
Scenografia: Andrada Chiriac
Distributie:
Grozea, Sotia lui Vasile Cires, Reporter, Maria Boscai – Antoaneta Zaharia
Actrita, Reporter, Adela, Elena Vanau – Elvira Deatcu
Actrita, Reporter, Eugenia Platica – Alina Berzunteanu
Catoiu, Vasile Cires, Pedagogul, Traian Boșcai – Marius Damian
Actor, George, Munteanu, Danut, Pedagogul – Mihai Smarandache
Zadov, Pavel Naslau, MC, Lae Boșcai – Cezar Antal
Actor, Reporter, Pedagogul, Sotul Eugeniei Platica, Ursescu, Anchetatorul – Matei Arvunescu
Dan Iosif – Dan Iosif
Robot – Alpha Mini
Vazut la Sala Mare a Teatrului Odeon

Rebarbor – Opinie LaTeatru.EU

Cand am vazut prima oara titlul spectacolului, Rebarbor, am crezut ca este o greseala. In primul rand, pentru ca acest cuvant nu exista. In al doilea rand, pentru ca uitandu-ma la distributie imi dadeam seama ca nu este nici macar numele vreunui personaj. In al treilea rand, pentru ca-mi suna atat de bine.

Serios: titlul unui spectacol de teatru, la fel ca titlul unui film, trebuie sa SUNE bine. Sa-ti ramana in minte, sa te intrige, poate chiar sa te zgarie pe creier, dar sa faca ceva. Sa nu treaca pe langa tine. Sa nu te lase rece.

Pentru mine, ca blogger, titlul trebuie sa fie SEO, sa fie cautabil pe Google, sa fie ceva de care oamenii ar putea fi interesati. Fix din acest motiv mi-am pierdut dexteritatea de a pune titluri memorabile. Google nu vrea titluri memorabile, ci cautabile. Noroc ca nu sunt dramaturg.

Exista, insa, cuvinte asemanatoare. Nona Rapotan s-a gandit la “rebarbativ”, care inseamna, conform dexonline, urmatoarele lucruri: cu aspect respingator, urat, aspru; cuvant rebarbativ = cuvant neintegrabil intr-o limba; care se impotriveste la ceva, refractar. Provine din franceza.

Nu stiu cat de aspru si respingator este, pentru mine ajunge sa fie chiar contrar (o fi vorba despre estetica uratului?), dar intelesul final, refractar, pare a se potrivi cel mai bine in peisaj.

Vorbim despre scrierile lui Alexandru Monciu Sudinski, un roman nevoit sa fuga in Suedia in anii 70. Pana in momentul fugii publicase trei carti, cea mai importanta dintre ele fiind culegerea de texte Rebarbor. Pe baza acestor texte a fost construit spectacolul omonim de la Odeon.

As vrea sa va spun ceva despre el, sa va spun macar cateva scene din Rebarbor, sa va vorbesc despre Vasile Cires ori de Eugenia Platica, insa ORICE v-as zice ar fi un mare spoiler. Ce este si mai socant este faptul ca aceste texte au fost scrise in plin comunism. O radiografie excelenta a acelor timpuri, atat din punct de vedere social, cat si din punct de vedere politic.

Nu am varsta necesara scrierii unui articol despre acele vremuri, pentru mine este istorie, insa cu atat mai mult ar trebui sa ma credeti pe cuvant. Pe mine m-a impresionat, atat istoric, cat si teatral. Alexandru Dabija reuseste sa inchege un spectacol unitar din franturi, din scenete aparent distincte. Iar trecerea actorilor de la un personaj la altul se face foarte lin, atat de lin incat ai impresia ca rolurile au fost scrise special pentru acei actori. Asa cum rolurile par a fi fost scrise pentru actori, la fel si textul, in sine, par a fi fost scris special pentru a fi regizat de Alexandru Dabija.

Rebarbor este un spectacol excelent, cu un titlu ales perfect. Va recomand sa mergeti sa-l vedeti. Va recomand, de asemenea, sa cititi urmatoarele RECENZII (din alea pe bune, nu impresiile pe care le scriu eu aici): Suplimentul de cultura, AgendaLiternet si Razvana Nita.

ps: Rebarbor a coincis cu revenirea mea la Teatrul Odeon dupa o pauza de 2 ani. Dinainte de pandemie, deci. Spectacolul m-a intors si mai mult in timp, in anii 80 ori chiar 70. Mergem inainte, deci, caci inainte era mai bine.