Regele descult
dupa 3 nuvele de N.V. Gogol: Insemnarile unui nebun, Mantaua, Nasul
Traducerea: Ion Grosu
Coregrafie: Violeta Captari
Ilustrația muzicala: Stelian Muscalu
Adaptarea: Constantin Venerus Popa
Regia: Vasile Toma
Distributie:
Ion Grosu – Popriscin
Raluca Juganaru – Meggy/Sophie
Magda Bacescu – Mavra
Stefan Apostol – Seful de Sectie
Constantin Venerus Popa – Povestitorul
Vazut la Teatrul In Culise
Regele descult – Opinie LaTeatru.EU
Ca de obicei, voi incepe prin a spune ca n-am fost niciodata fanul povestilor (fie ele cinematografice ori teatrale) cu nebuni. Pe altii ii fascineaza nebunia, pe mine ma sperie. Nu ma incanta sa vad nebunie, chiar daca recunosc ca pentru orice actor este o provocare.
Ca film cu nebunie, Jokerul din 2019 este cel mai recent exemplu de pelicula care sa ma fi impresionat. E drept, nu doar interpretarea personajului principal (una de Oscar) m-a impresionat, ci si povestea in sine. Filmul este absolut superb, chiar daca “morala” lui nu este chiar pe placul meu. De fapt, poate tocmai de asta il apreciez atat de mult.
La teatru inca nu am gasit vreun nebun care sa ma dea pe spate, care sa ma faca sa fiu de-a dreptul extaziat. Ma rog, nici n-am vazut multi, i-am cam evitat. Insa Insemnarile unui nebun am vazut de 2 ori, adica 2 montari diferite: una cu Marius Manole la Arcub (una care m-a cam dezamagit, nu ca ar fi fost in sine slaba, ci pentru ca Manole fusese ridicat in slavi pentru acel rol) si una maghiara la Fest-FDR 2025. Montarea maghiara, chiar daca nu stiu limba, mi-a placut mult mai mult.
Ceea ce am vazut insa la Teatrul In Culise a fost cu totul altceva, caci a fost un mix intre 3 nuvele scrise de Gogol: Insemnarile unui nebun, Mantaua si Nasul. Popriskin este aici un personaj mult mai complex, mult mai uman, mult mai usor de inteles si de empatizat cu el. In sfarsit am reusit sa descopar omul din spatele nebunului, ceea ce m-a facut chiar sa sufar alaturi de el. La propriu.
Pana acum imi fusesera oferiti niste nebuni mult prea exagerati, niste nebuni prea nebuni, drept urmare mintea mea i-a respins, mi se pareau fake. Ma rog, eu n-am cunoscut nebuni la viata mea, nu am un reper, un etalon, din realitate, asa ca nu trebuie sa va luati dupa mine. Uneori mintea mea respinge anumite personaje, le catalogheaza drept fake, cumva de teama. Este ca un antivirus care se teme de anumite fisiere si, ca sa fie sigur, le eticheteaza drept virusate.
Ca interpretari, au iesit in evidenta 2 actori. Ca sa intelegeti insa mai bine cum a stat treaba cu interpretarile, voi spune ca au fost 3 niveluri, 3 ligi distincte: Ion Grosu a fost absolut fabulos, pare rolul vietii lui, pare din alta liga, din alta galaxie; povestitorul Constantin Venerus Popa a fost excelent, un povestitor care aduce un echilibru nesperat povestii; restul au interpretat bine, corect, dar parca n-au vrut sa-i impiedice in vreun fel pe primii 2 sa se afirme.
Precum o echipa de fotbal care joaca pentru unul sau doi jucatori: restul isi fac treaba bine, dar echipa isi face treaba atunci cand cele 2 vedete stralucesc.
Ion Grosu, ca sa revin la el, este si cel care a tradus textul (textele), asa ca implicarea lui in acest proiect este, cum ar zice comentatorii sportivi, totala. Este spectacolul LUI din orice unghi l-ai privi.
Regele descult este per total un spectacol excelent, unul dintre putinele spectacole cu nebuni pe care eu le consider memorabile. Asta pentru ca personajul principal nu este un nebun autentic, ci un om normal, banal, care a innebunit. Intrebarea care se pune este cum ne-am fi comportat noi daca am fi fost in locul lui?
One thought on “Regele descult – Teatrul In Culise”