Reguli de viata de Sam Holcroft
Regia: Ioana Petre
Scenografia: Vladimir Turturica
Miscarea scenica: Paul Cimpoieru
Imagini si animatie video: Razvan Mihalachi
video: Ana Constantinescu
traducerea: Calina Coliban
foto: Adi Bulboaca
Distributie:
Edith – Manuela Ciucur
Matthew – Ionut Grama
Carrie – Smaranda Caragea
Sheena – Andreea Vasile
Adam – Catalin Babliuc
Francis – Gheorghe Danila
Ema – Elina Grama
PROIECT CÂȘTIGĂTOR LA COMEDIA ȚINE LA TINEri, ediția a VII-a, 2016
Reguli de viata – Opinie LaTeatru.EU
Nu stiu cati dintre voi traiti dupa reguli. Nu stiu cati dintre voi constientizati importanta regulilor. Din punctul MEU de vedere, esti cu atat mai liber cu cat traiesti dupa mai putine reguli. Cu cat ai mai multe reguli, cu atat libertatea ta este mai mica.
Unii, insa, adora sa traiasca dupa reguli. Adora sa aiba cat mai putine decizii de luat. Adora sa se ascunda in spatele unor traditii. Prefera sa faca un lucru pentru ca asa trebuie facut decat sa se gandeasca la motivele pentru care trebuie sa-l faca.
Uneori, regulile sunt autoimpuse. Pot fi autoimpuse pe baza unor norme sociale ori pot fi autoimpuse din motive personale. De pilda, am ramas socat acum ceva timp cand am aflat ca o amica avea un plan bine stabilit vizavi de casatorie, casa proprie si copii. Pana la 30 de ani ea ar fi trebuit sa le bifeze pe toate, intr-o ordine clar stabilita, traditionalista as zice: casatorie, casa proprie, copil. Pentru ca NU a putut sa-si urmeze planul, au inceput problemele. Depresia face casa buna cu acele reguli de viata, impuse ori impuse, pe care le incalci.
Haosul, anarhia, indiferent ca-s la nivel social, macro, ori la nivel individual ori la nivelul unor grupuri mici de oameni (familia), apar atunci cand oamenii nu pot sa respecte regulile. Atunci cand satul de reguli si de dorinta de a trai conform lor rabufnesti. Pentru ca, de fapt, omul tinde spre libertate, spre inlaturarea gratiilor, a catuselor (in sens metaforic), chiar daca uneori nu constientizeaza asta.
In spectacolul Reguli de viata fix asta avem. O reuniune de familie, intoarcere acasa, de sarbatori, a doi frati, se transforma intr-un haos de nedescris din acest unic motiv: nimeni nu mai era capabil sa respecte regulile jocului. Regulile autoimpuse ori regulile impuse de ceilalti.
O mama care abia astepta sa i se intoarca copiii voia o masa linistita in familie. Fiecare copil, insa, ajuns acum la majoritate, avea propriile probleme, mult mai importante decat problemele celorlalti. Regulile fiecaruia intrau in contradictie cu regulile celuilalt.
De pilda, bunica voia ca nepoata sa fie la masa, alaturi de ei, in timp ce mama copilului, stiind-o sensibila si alergica la aproape orice, o proteja. Pentru batrana, a fi cu totii impreuna la masa era cel mai important lucru; pentru nora acesteia, sanatatea propriului copil era lucrul cel mai important.
Nu stiu cat de realista este povestea, are cateva momente de-a dreptul imposibile, de pilda atunci cand batranul sot apare brusc in scaunul cu rotile (de parca un om aflat in situatia lui ar fi putut veni singur, brusc, de la spital). Mai sunt si alte momente, unele aproape imposibile, altele doar greu de imaginat. Ideea este, insa, sa luam povestea ca atare, cu ceea ce ne spune.
Din punctul meu de vedere, ideea este simpla: cat mai putine reguli autoimpuse, cat mai multa improvizatie. A nu putea respecta o regula autoimpusa nu este niciodata un capat de tara. Dimpotriva as zice.
Va mai dau un ultim exemplu din experienta mea personala. Candva, acum mai bine de zece ani, imi propusesem sa ma culc la ora 12 noaptea. Nu trebuia sa treaca foarte mult dupa aceasta ora pentru a ma culca. Nu imi impunea nimeni, nici macar programul. Era o chestie care venea de la mine. Da, medical sa zicem ca era corect, dar doar atat. De cand am reusit sa sparg aceasta bariera, am ajuns pe de-o parte sa ma culc foarte tarziu, prea tarziu deseori, dar pe de alta parte sa ma simt mai liber. E ora 2 noaptea si nu mi-e somn ori am ceva urgent de terminat? Nu e grav, nu e absurd. Este o situatie normala. Mult mai buna decat cea in care e 12 noaptea, eu trebuie sa fac ceva, drept urmare ma culc, dorm cu grija si ma trezesc degraba dimineata pentru a termina.
Mergeti sa vedeti Reguli de Viata atat pentru mesajul spectacolului, cat si pentru jocul minunat al actorilor. Totodata, alegerile regizorale mi s-au parut inspirate. In special cea legata de mesajele afisate pe monitoare. Nu va zic ce anume spun ele, le veti descoperi singuri.