Repetitia de seara
de Kiss Csaba
Regie: Alexandru Rusu
Traducerea: Susana Vlaicu & George Volceanov
Scenografia si costumele: Alexandra Budianu
Coloana sonora: Dani Ionescu & Diana Cartianu
Grafica: Maria Moloșniuc
Distributie:
Claudia Morosanu
Liviu Cheloiu
Vazut in avanpremiera, pe data de 25 iulie 2024 la Teatrul Apropo
Repetitia de seara – Opinie LaTeatru.EU
Spun din start: pentru a intelege acest spectacol de teatru trebuie sa vedeti filmul clasic La strada, in regia lui Federico Fellini. Caci oricat vi s-ar parea de ciudat, despre acest film este vorba mai mult decat despre actori, despre cum se construieste un spectacol ori despre relatia dintre un tanar student si idolul sau in materie de actor.
Pe scurt de tot, avem fix 2 actori, o tanara studenta la actorie si profesorul sau. Cei 2 vor sa construiasca o adaptare scenica a filmului La strada de Federico Fellini. Nu au alti actori, nu stiu cine va juca celelalte roluri, insa ei 2 urmau sa joace rolurile principale: Zampano si Gelsomina. Intreaga repetitie are loc in apartamentul profesorului, asa ca este usor de ghicit, de intuit, spre ce se indreapta totul.
Nu vreau sa intru in detalii in ceea ce priveste finalul, asa ca vreau sa o iau de la inceput. Drept urmare, va invit sa recititi primul paragraf al acestui articol. Pentru cine nu a vazut filmul ori, daca l-a vazut, nu a cautat un pic mai adanc, cele 2 roluri sunt interpretate de Anthony Quinn si SOTIA ACESTUIA, Giulietta Masina. Este esentiala aceasta informatie, acest detaliu, pentru ca de aici pleaca totul.
Si tanara actrita (interpretata EXCELENT de Claudia Morosanu!), dar si batranul profesor par a constientiza acest lucru. Ea mai mult decat el. Pentru ca montarea sa fie credibila, trebuie ca relatia dintre ei sa fie mult mai apropiata. Bijuteria cinematografica din anii 50, primul mare film realizat de Fellini, a fost posibil DOAR pentru ca cele 2 roluri erau jucate de 2 actori care erau cuplu in viata reala.
Marea diferenta era modul in care cei 2, tanara studenta si profesorul, se raportau la aceasta problema: studenta il vedea ca pe un sacrificiu, pe care LA LIMITA il accepta, dar in mod cert nu-i suradea, nu-l aprecia, in timp ce profesorul il vedea ca pe oportunitate. El voia sa profite. De fapt, nici nu e clar daca el se gandea cu adevarat la teatru, la ceea ce urmau ori voiau sa realizeze, ori pur si simplu spectacolul era pentru el un pretext.
Pentru ea, studenta tanara si naiva, care-si idolatriza profesorul, acel spectacol era vazut drept MAREA EI SANSA, nu doar pentru ca urma sa lucreze cu profesorul ei preferat, cu idolul ei, ci si pentru ca urma sa joace rolul care a fascinat-o dintotdeauna. Ea se gandea la teatru, el se gandea la sex. Ea avea tot viitorul inainte, sa gandea la sansa ei profesionala, in timp ce el se gandea cum sa mai profite, cat inca mai are aceasta posibilitate, de privilegiile pe care i le ofera statutul. Vorbim evident atat de statutul de profesor, cat si de cel de actor (inca) in voga.
Evident ca femeile vor privi cu totul altfel spectacolul, il vor vedea drept unul dur, unul care scoate in evidenta o realitate dureroasa. Nu as putea nega nimic din toate astea, chiar exista cateva scene cu adevarat dure (spre final). Nu as putea nicicum sa bagatelizez ori sa ironizez in vreun astfel de drame. Insa recunosc ca am privilegiul sa privesc un pic mai obiectiv, mai detasat problema. In acest sens, nu pot sa nu imi amintesc una dintre replicile data de studenta: daca e nevoie, o sa fac sex cu dumneavoastra. Ca personaj! Sper ca am citat corect.
Deci, ca sa traduc, desi pare cinic ce voi spunea, ea era constienta ca s-ar putea ajunge acolo, cumva isi asuma acest risc, chiar daca acest lucru nu-l scuza in niciun fel, nici legal, nici moral, pe profesorul libidinos. As putea spune chiar ca-l acuza, este cam ca-n cazul barbatilor care profita de betia unei femei. Cu unele diferente, nu foarte multe.
Despre actori numai de bine. Claudia Morosanu este avantajata de fizic: este scunda, este slaba si are o figura inocenta, asa ca poate lejer interpreta personaje care au mai putini ani decat varsta ei din buletin. A facut-o natural, a parut ca a trait intens acest rol. Excelenta interpretare, foarte convingatoare, foarte intensa!
Liviu Cheloiu este de asemenea avantajat de infatisare: masiv, barbos, pare din start, inca din primele scene, taticul ori chiar bunicul colegei ei de scena. Diferenta frapanta dintre ei il face mult mai vinovat in ochii publicului spectator. Chiar daca infractiunea este aceeasi, un profesor mai tanar si mai sexy care se da la studente este iertat mai usor de public, de unii spectatori. Cu cat e mai batran, cu atat fapta sa pare mai respingatoare.
Nu stiu cum as fi receptat acest spectacol de teatru daca n-as fi vazut recent (ma rog, la finele anului 2023) filmul in cauza. Mi-as fi imaginat cum este filmul si as fi gandit spectacolul strict pe baza a ceea ce-mi oferise. Va recomand deci sa vedeti La Strada, fara ca vizionarea sa fie neaparat obligatorie.
Legat de acest spectacol, este interesant si un alt aspect: am intervievat 2 din 3 protagonisti. Prima oara am intervievat-o pe Claudia Morosanu (acum cateva luni), iar vineri, a doua zi dupa spectacol, l-am intervievat pe regizorul Alexandru Rusu. Articolul este scris DUPA ce l-am luat la intrebari. Cumva, cele 2 interviuri m-au facut sa ma simt mai apropiat sufleteste de spectacol. Nu spun ca altfel mi-ar fi displacut. Dar simt ca l-am trait altfel, simt ca am empatizat mai mult cu personajul Claudiei pentru ca o cunosc personal pe actrita (despre care am o parere foarte buna!). Stiu, unii vor zice ca imi dau cu firma-n cap, ma laud cu lipsa mea de obiectivitate. Eu numesc asta sinceritate.
Oricum, eu nu scriu recenzii, cronici, ci opinii, impresii. Care din start sunt subiective, sunt mult mai personale. Sunt totusi blogger si nu critic. Si sper sa raman asa, sa nu-mi schimb perspectiva niciodata.
Repetitia de seara este un spectacol excelent, intens, foarte bine interpretat, foarte bine regizat, pe care cu siguranta il veti aprecia. E drept, va fi mult mai apreciat de persoanele de sex feminin si de cei din breasla teatrala, dar empatia presupune sa ne putem pune in pielea celor care nu-s ca noi. Asa ca el se adreseaza tuturor, orice spectator trebuie sa simta ceva vazand acest spectacol.
Voi mergeti sa vedeti Repetitia de seara la Teatrul Apropo. Mergeti sa o vedeti pe Claudia Morosanu, care joaca in multe teatre independente (si nu numai), mergeti sa-l vedeti pe Liviu Cheloiu (actor la Teatrul din Targoviste, dar il puteti vedea si in cateva spectacole independente, precum Sotul sotiei mele, vazut de mine la GODOT), mergeti sa-i vedeti spectacolele lui Alexandru Rusu (ultimul dintre ele, pana la Repetitia de seara, fusese Cerere in casatorie!), mergeti sa vedeti spectacolele Teatrului Apropo.