Republica Melania de Irina Nechit
Regia: Gelu Colceag
Scenografia: Adrian Damian
Asistent regie: Alexandru Bogdan
Light-design: Cristian Niculescu
Distributie:
Rodica Mandache
Emanuel Varga
Vazut la Sala Studio a Teatrului Odeon
Republica Melania – Opinie LaTeatru.EU
Este un proverb romanesc care spune ca dormi exact asa cum ti-ai asternut. Este adevarat in mare, insa nu in totalitate: uneori patesti lucruri rele fara a avea vreo vina. Uneori nu ai nicio vina pentru ceea ce ai ajuns. E drept, eu, unul, nu am stiut niciodata cat e vina persoanei in cauza si cat e vina altora. Care sunt acei altii si cat de importanti sunt ei pentru tine este o alta discutie.
Caci ajungand la singuratate, in acest caz singuratatea oamenilor batrani, dati-mi voie sa cred ca deseori este cauzata si de persoana respectiva. Esti singur (SI) pentru ca i-ai gonit pe cei din jurul tau. I-ai gonit direct, clar, cu subiect si predicat, invocand fel si fel de scuze atunci cand trebuia sa te vezi cu ei, din lipsa de incredere, ori i-ai gonit indirect, cu atitudinea ta, cu felul tau de a fi. Ori pur si simplu refuzand sa-i mai suni, asteptand de fiecare data sa te sune ei, sa te contacteze ei.
Da, unii oameni au trait chestii traumatizante, in cazul personajului Melania, interpretata magistral de Rodica Mandache (este un One-Woman show de exceptie), vorbim de o perioada plina de evenimente negative: Anexarea Basarabiei de URSS, Razboiul si foametea de dupa, represiunea stalinista colectivizarea, periodele post-Stalin, prabusirea URSS, independenta Republicii Moldova, totul culminand cu migratia accentuata de la sfarsitul anilor 90 si inceputul anilor 2000. Multi dintre noi ne gandim daca am fi putut supravietui macar la 2 dintre ele.
Pe de alta parte, insa, eu prefer sa nu exclud si vina personala, fie una directa, clar imputabila persoanei in cauza, fie una indirecta, cauzata pur si simplu de incapacitatea de a se adapta noilor realitati. Este de invinovatit un batran care este prea obosit sa se mai adapteze unei noi lumi? Un om care, sa ne intelegem, a trebuit sa se adapteze constant de-a lungul vietii. La un moment dat oboseste si refuza s-o mai faca.
In plus, dupa ce ai trait atatea spaime, nu ar putea fi chiar de condamnat o persoana care prefera sa se inchida intr-un turn de fildes. Care prefera confortul propriei locuinte, unde se simte in siguranta. Republica Melania este, din acest motiv, un titlu extrem de bine ales, de sugestiv: personajul principal traia intr-o lume proprie care avea doar vagi legaturi cu lumea exterioara. Republica Melania era o micro-tara unde nu intra mai nimeni, decat cunoscuti, unde orice lucru avea locsorul sau bine stabilit.
Legat de actrita principala, dati-mi voie sa cred ca acest rol nu putea fi dus decat de o actrita originara din zona Moldovei. Rodica Mandache este din Iasi si desi-n alte spectacole nu i-am auzit accentul, aici a parut de acolo, din Republica Moldova. Nu mi s-ar parea deloc credibila o actrita fara pic de accent moldovenesc.
Tototdata, partea importanta, aspectul cultural relevant, este cel legat de educatie. Cu el, poate, trebuia sa incep. Asadar, in tari precum Franta oamenii sunt educati sa se bucure de viata si la tinerete, si la batranete. MAI ALES la batranete. Saloanele de infrumsetare sunt pline de pensionare, la fel si de terasele si restaurantele. Pensionarii merg in diverse excursii, in tara si in strainatate. Ei, atat cat pot, isi traiesc viata. Da, au pensii indestulatoare, insa acele pensii se vad si in economie.
In Romania, oamenii sunt educati, sunt setati parca, sa traiasca exclusiv pentru urmasi, pentru copii. Atat timp cat tu te duci toata copilaria in vacante pe banii bunicilor, care bunici prefera sa lancezeasca in casa, in 99% din cazuri in fata unui televizor, e normal sa intelegi ca asa trebui sa functioneze lucrurile. Drept urmare, atunci cand vei deveni parinte si ulterior bunic te vei comporta la fel.
Dati-mi voie sa cred ca situatia peste Prut nu e cu mult diferita. Si dati-mi voie sa cred ca acesta este unul dintre motivele pentru care multi bunici sunt singuri. Atunci cand unicul lor sens al vietii, copilul, este plecat, batranul nu mai intelege de ce traieste. Pentru ce si mai ales pentru cine. Viata lui este data iremediabil peste cap de un eveniment pe care el il pricepe cu greu: migratia.
Este vina lui, a batranului, ca nu poate intelege de ce intreaga sa viata a fost educat gresit? Ca educatia primita nu mai este valabila? Greu de spus.
Mergeti sa vedeti Republica Melania si ganditi-va apoi cat de vinovata este Melania pentru situatia in care a ajuns. 90% dintre voi veti empatiza cu ea. Ii veti deplange soarta. Restul de 10% s-ar putea sa va puneti niste intrebari. Da, imediat dupa spectacol veti fi parca-n transa, veti fi parca vrajiti de magia spectacolului. De incredibila interpretare a Rodicai Mandache. Ulterior, insa, intrebarile vor curge.
Republica Melania a fost vazut la Sala Studio a Teatrului Odeon. Mergeti s-o vizitati, gasiti acolo spectacole altfel, diferite, atipice, deloc clasice. Mergeti mai des pe acolo, veti avea parte de mari surprize (principala surpriza urmand a fi, pentru cei care nu merg des la teatru, faptul ca spectacolele de la Odeon sunt atat de diferite in functie de sala in care se joaca)!