
Royal Fashion – Moda Regala de Dan Puric – TNB
Regie: Dan Puric
Costume: Doina Levintza
Scenografie: Corina Gramosteanu
Coregrafie: Lelia Marcu
Light design: Sorin Vintila
Asistent regie: Dragos Huluba
Miscare scenica: Nadejda Dimitriu
Distributie:
Ileana Olteanu
Violeta Huluba
Nadejda Dimitriu
Lelia Marcu
Adriana Nicolae
Dragoș Huluba
Ion Parea
Adrian Nour
Ștefan Ruxanda
Silviu Oltean
Vadim Rusu
Petru Voicu
Florin Rosu
Toni Dumitrescu
Sebastian Petrovici
Daniela Niculae
Veronica Stoian
Balet:
Andreea Soare
Sabina Chirila
Teodora Munteanu
Teodora Velescu
Teodora Karpatti
Silvia Bodeanu
Daniela Bodeanu
Ionut Dinita
Coproducție Compania Passe Partout Dan Puric si Teatrul National I.L. Caragiale din Bucuresti (se joaca la Sala Studio)
Royal Fashion – Opinie LaTeatru.EU
Dan Puric mi se pare o personalitate extrem de interesanta. Pentru unii Mesia, pentru altii un impostor, Dan Puric reuseste sa atraga atentia. Nu lasa pe nimeni indiferent.
De meserie actor, dar si regizor, el are propria companie teatrala. Recunosc, desi l-am urmarit de cateva ori la TV, fascinat de talentul sau oratoric, prin intermediul caruia scoate pe gura o tona de enormitati, pe scena, la locul de munca, nu l-am urmarit niciodata.
Am fost la o conferinta de-a lui, tinuta mai demult intr-una din facultatile absolvite. Tin minte ca moderatoarea, habar n-am daca din facultate sau adusa de el, ii ridica ode. Iar el a reusit sa tina sala in priza timp de o ora si jumatate.
Nu a zis nimic, nimic nou, nimic care sa ma surprinda. Nimic memorabil, drept dovada acum nu v-as putea spune ce a zis atunci. Stiu, insa, ca repeta aproape obsesiv sintagma Voi sunteti tineri, poate nu stiti asta; voi sunteti tineri, puteti schimba; voi sunteti tineri, speranta noastra. El stia nu doar sa tina un discurs bun, ci stia si sa-si adapteze discursul in functie de public.
Am avut colegi care-l apreciau, chiar il idolatrizau, la fel cum am avut colegi care-l dispretuiau. Si unii, si altii, m-au sfatuit, direct ori indirect, sa merg sa-l vad si pe scena. La locul de munca. Sa-l vad cat de capabil este in meseria lui de baza.
Si am fost sa-l vad, e drept, in cea de-a doua ipostaza a sa: cea de regizor si producator. Iar aici mi-a placut. L-am studiat, pe el mai mult decat spectacolul in sine.
Eu am avut locurile undeva in margine, in dreapta salii. Cand am intrat in sala, el era lipit de perete, pe aceeasi parte. Imbracat la costum, studia sala. Nu voia sa fie bagat in seama, nu voia sa incomodeze pe nimeni, nu voia sa isi dezvaluie sentimentele. Un om ingandurat, daca am reusit sa-l citesc foarte bine.
La un moment dat a plecat de acolo. Am crezut ca s-a dus la actori, sa le dea ultimele sfaturi, sa-i incurajeze. Dar el, de fapt, era intr-o alta parte a salii. Studia publicul, studia sala. Inspecta.
Spectatorii, pe de alta parte, pareau sa-i respecte dorinta de liniste. Nu am vazut pe nimeni care sa-i ceara vreun autograf ori care sa vrea sa se pozeze cu el. Nici eu nu m-am dus, desi a stat la cativa metri de mine. Cumva, spectatorii intelegeau menirea lui acolo, nu voiau sa-l deranjeze. O fi si aceasta o forma de respect.
Acum, despre spectacolul in sine mi-ar fi greu sa vorbesc. Pantomima, dans, moda regala din diverse perioade. Lucruri pe care le vezi, le admiri, pe care cu greu le poti explica in cuvinte. Le simti, le aplauzi, te bucuri de ele, le apreciezi.
Imi este mai usor sa va spun la ce ma gandeam cand le vedeam. Caci mintea mea zbura in multe directii. Insa principala persoana la care ma gandeam era el, Dan Puric. Una dintre persoanele publice pe care ma straduiesc sa le inteleg. Prin spectacolul acesta am crezut ca mi-as putea face o idee mai buna, ca l-as putea intelege mai bine.
Ceea ce s-a dovedit complet fals. Cred ca daca te duci cu idei preconcepute la spectacolele lui, ca ar fi un fanatic religios, un incuiat, un om care-si traieste viata doar conform conceptiilor biblice, gresesti. Poate gresesti tocmai ca reduci ideile lui la religie. Faptul ca el reduce totul la religie ar putea tine si de public, pe care, deja m-am convins de asta, il studiaza cu atentie. Poate ca gresesti crezand, din start, ca-l poti intelege pe Dan Puric.
Spectacolul isi propune sa faca o trecere prin istorie, intr-o maniera complet neliniara. Se incepe cu Revolutia Bolsevica, la care se revine aproape obsedant pe parcursul reprezentatiei. O fi vorba de obsesia pentru Rusia, de care este acuzat omul politic si analistul social Dan Puric? Of, iar m-am referit la omul politic, la persoana publica Dan Puric.
Iar legat de monarhie si de moda, cele 2 concepte care, exact cum ne transmite si spectacolul Royal Fashion, sunt interconectate. Cu ocazia asta, mi-am amintit diversele dispute pe care le am, cu precadere cu persoanele de sex feminin, discutii in care ele sustin monarhia, iar eu sustin cu tarie republica. Ele imi vorbesc despre maretia monarhului, viseaza povesti cu printi, printeste, palate, iar eu le vorbesc despre chestiuni pur politice, juridice si administrative. Atributii, blocaje, faptul ca cei care ar guverna ar fi tot politicienii din partiele actuale, care de fapt ar avea o putere mai mare.
Pentru ele nu conteaza, argumentele mele trec ca trenul prin gara (musai gara regala).
La un moment dat, insa, o amica mi-a dat argumentul suprem: Casa Regala este si ar trebui sa fie si un reper in materie de moda si bun gust. Basescu, caci el era atunci la putere, se ducea in carciumi cu muzica lautareasca, imbracat lejer, in tricou, in timp ce familiile regale se duc la Ateneu, la Opera ori la cine stie ce concert elitist. Cu totii imbracati, bineinteles, la 4 ace. Si nu se imbraca singuri, dupa propriile gusturi, ci au niste oameni specializati s-o faca. Daca am fi monarhie, continua acea amica, noi, romanii ne-am imbraca altfel. Eu, cica, nu mi-as fi format asemenea gusturi.
Deci, dragii mei si dragile mele, mergeti sa vedeti Royal Fashion pentru a va convinge ce pierdem noi, romanii, ca nu suntem monarhie. Cat de eleganti am fi fost daca eram monarhie. Eleganti, dar tot saraci. Nu ca ar conta, eleganta si prestanta sunt lucruri de nepretuit.
Artistic vorbind, Royal Fashion este un spectacol superb. Fiecare intelege ce doreste din el, fiecare se gandeste la cu totul altceva. Dar fix d-aia a fost gandit. Caci toate 3, teatrul, fie el si pantonimic, istoria si cu moda nu sunt deloc stiinte exacte. Si bine ca nu sunt, caci marea problema cu stiintele exacte este ca nu-s frumoase, nu-s deloc estetice. Frumusetea este apanajul artei, aia atat de inexacta.
One thought on “Royal Fashion – Moda Regala de Dan Puric – TNB”