Rude pierdute
Co-productie cu Teatrul de Arta Deva
Autor: Nava Semel
Traducerea in limba romana: Gabriela Myers
Dramatizare: Eugen Cojocaru
Regia: Mihaela Panainte
Scenografia: Mihai Panaitescu
Light design: Lucian Moga
Sound design: Romeo Ioan
Gen: Drama
Limba: Romana
Durata: 105 minute (fara pauza)
Anuta: Maia Morgenstern/ Roxana Guttman
Iankel: Andrei Finti / Mircea Drimbareanu
Gitta: Luana Stoica
Nisan: Mircea Dragoman
Rebeca, Rivka: Cristina Circei
Sarika: Lorena Luchian / Cabiria Morgenstern
Izhar: Andrei Miercure
Avram: Mihai Prejban
Avihai: David Mihai Enache
Fetita: Antonia Maria Dragoman
Parinții: Dorina Paunescu si Mihai Ciuca
Voce radio: Nicolae Calugarita
Spectacol vazut pe data de 3 martie 2023, in Sala Teatrului Evreiesc de Stat
Distributie 3 martie 2023:
Anuta: Maia Morgenstern
Iankel: Andrei Finti
Gitta: Luana Stoica
Nisan: Mircea Dragoman
Rebeca, Rivka: Cristina Circei
Sarika: Lorena Luchian
Izhar: Andrei Miercure
Avram: Mihai Prejban
Avihai: David Mihai Enache
Fetita: Antonia Maria Dragoman
Parintii: Dorina Paunescu si Mihai Ciuca
Voce radio: Nicolae Calugarita
Rude pierdute – Opinie LaTeatru.EU
Inainte sa va vorbesc despre povestea spectacolului Rude pierdute, simt nevoia sa va vorbesc despre … radio. Personal, nu am fost niciodata fanul radioului, ascultatul la radio fiind, pentru mine, o activitate plictisitoare. Sunt, insa, persoane care adora radioul. Cei batrani, in special cei care au prins o buna parte din comunism, aveau ori chiar au un respect deosebit pentru radio.
In cazul romanilor, pentru ca prin intermediul lui ascultau Radio Europa Libera ori Vocea Americii. Acel aparat de radio i-a salvat, i-a facut sa simta libertatea. Daca televiziunea a fost locul in care s-a desfasurat Revolutia, radio-ul a fost cel care a fisurat treptat, zi de zi, comunismul. Pentru acest lucru, multi oameni il respecta enorm.
Iar respectul pentru radio ca principiu, ca entitate colectiva, se transforma in cazul unora in respectul pentru un anume aparat. “La acest aparat de radio am ascultat … “. Aparatul in sine inmagazina istorie, devenea o emblema.
Pentru mine, insa, radioul nu inseamna nimic. Nu mi-a placut sa ascult la radio, desi pentru cateva emisiuni faceam acest efort candva. Da, cand eram pe la finalul liceului foloseam radio-ul pentru fundalul sonor, il lasam sa cante singur. Il preferam in dauna televizorului, care prin imaginile sale ma obosea.
Insa dupa scurt timp, am abandonat complet radio-ul. Nici carnet de conducere nu am, asa ca nu ascult radio in masina asa cum fac multi. Am telefon destept, am casti, insa prefer sa ascult multe altele. Uneori, asa cum zice cantecul, “Enjoy the silence”.
Avand in vedere toate astea, spectacolul Rude pierdute va fi mult mai bine inteles de catre cei care apreciaza, respecta, ziceti-i cum doriti, radio-ul, atat ca entitate, cat si ca aparat. In spectacol radio-ul este IN SINE un personaj.
Actiunea spectacolului Rude pierdute se petrece in anul 1949, un an foarte greu din punct de vedere economic pentru proaspatul stat Israel, un an plin de rationalizari si privatiuni. Vedem povestea a doua familii de refugiati care cauta cu disperare o sursa de venit. Fiecare incearca, in felul propriu, sa se agate de trecut.
La radio, in fiecare seara, exista o rubrica de Rude pierdute, o rubrica in care era anuntat numele unei familii care isi cauta rude supravietuitoare ale Holocaustului. Va las pe voi sa descoperiti ce rol joaca radio-ul, ca aparat, in aceasta poveste, si de ce una dintre familii tine cu dintii de el. Nu va spun mai multe, trebuie sa va convingeti singuri.
Dupa cum vedeti mai sus, cateva roluri sunt dublate, practic rolurile cheie. Eu l-am vazut cu Doamna Maia in rolul batranei Anuta, sper sa il vad, cat de curand, si cu Roxana Guttman in acel rol. Totusi, pronosticul meu este ca spectacolul NU va fi mult diferit cu alta distributie, pare tipul de spectacol in care schimbarea actorilor nu schimba prea mult spectacolul. Doamna Maia are un rol CUMINTE, toti actorii parand a fi o echipa, iesind in evidenta mai mult colectiv decat individual.
Nu pot sa inchei fara sa va semnalez faptul ca autoarea piesei, Nava Semel, avea origini romanesti, tatal ei fiind din Bucovina. Nava Semel a aparut acum cativa ani in documentarul Aliyah DaDa.
Mergeti sa vedeti Rude pierdute fie la Teatrul Evreiesc de Stat, fie la teatrul-partener, Teatrul de Arta din Deva. Este un spectacol despre o istorie pe care NU trebuie s-o uitam pentru ca ea sa nu se mai repete.