Salba Dracului dupa „Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului” de Vasile Alecsandri
Regia artistica si scenografia: Alexandru Dabija
Regia tehnica: Jeana Lungu
Lumini: Gabriel Anghel
Sunet: Cornel Mihailescu
Sufleor: Miruna Tabacaru
Distributie:
Lucian Pînzaru (Enachi Damian)
Florin Toma (Iorgu, nepotul lui Damian )
Petronela Buda (Gahita Rosmarinovici)
Ciprian Brasoveanu (Dascalul Ieni)
Radu Horghidan (Parintele Grigore)
Vlad Ajder (Felcerul)
Vlad Volf (Itic Friedman)
Stefan Forir (Baronul Forir Von Gartenberg)
Oana Mogos (Doamna Gangu)
Flavia Calin (Lenuta, fata doamnei Gangu)
Elena Anghel (Zoita Kiulafoglu)
Ionut Moldoveanu (Agamemnon Kiulafoglu)
Oana Preda (Nasa Vivandiera)
Răzvan Clopotel (Iftimi, tiganul lui Damian)
Vazut in Sala Majestic a Teatrului Odeon, in cadrul FNT 2019
Salba Dracului – Opinie LaTeatru.EU
Salba dracului este un spectacol ce poate fi privit si interpretat din 3 perspective, toate in favoarea spectatorului:
- Perspectiva spectatorului detasat, care va vedea o comedie foarte buna, autentica, spumoasa, este cea mai facila dintre ele. Desi suna incorect politic, perspectiva este accentuata in festivaluri de dulcele si deliciosul accent moldovenesc. In Galati, unde a fost montat spectacolul, ori prin Iasi, Suceava ori Botosani, este normalitate, ceva firesc. In Bucuresti, insa, o piesa de Alecsandri pusa in scena cu accent moldovenesc autentic este ceva realmente delicios. Eu am vazut-o in Bucuresti, la Odeon, unde o sala intreaga radea in hohote nu doar la glume, ci si la anumite replici care in capul nostru suna dubios.
- Perspectiva nationalista este de fapt cea in care a fost scrisa, de fapt, piesa. Un tanar plecat in strainatate observa diferentele majore, frapante, intre locul de bastina si occident. Initial, el era personajul negativ. Pe vremuri, cand ea era montata, asa gandeau cu totii.
- Perspectiva noua, contemporana, este de fapt contrara: cei rai sunt cei inapoiati, care refuza sa se adapteze si se falesc cu obiceiurile lor retrograde. Se fudulesc cu saracia lor.
Perspectiva corecta este, de fapt, una combinata. Razi cu gura pana la urechi de situatiile in sine. Si unii, si altii actioneaza asa cum pot, asa cum stiu. Nu este ok, corect, nici din partea tanarului student sa rada de fostii sai consateni, cum nu este ok nici din partea lor sa se faleasca cu inapoierea lor. Doua atitudini gresite care atunci cand se intalnesc genereaza conflicte in toata regula. Noroc ca-i comedie, asa a fost gandita de la inceput.
Fara sa cunosc vreun actor de-al Teatrului din Galati, pot spune ca mi-au placut toti. Mi-au placut individual, ca interpretari, dar mi-au placut si colectiv, ca echipa. Formeaza o echipa buna, sudata. Cineva-mi spunea, acum vreo 2 ani, ca trupele teatrelor din provincie sunt mult mai unite decat cele bucurestene. In Bucuresti actorul X este angajat la teatrul Y, dar mai are si cateva proiecte individuale. Ei sunt profesionisti, isi joaca rolurile, dar nu este aceeasi apropiere, aceeasi colegialitate. Lucru care se vedea. Ma rog, asa-mi zicea acea persoana. Eu nu am simtit asta in sens negativ, insa in sens invers, am simtit parca o alta energie, una colectiva, la cateva teatre din provincie. Imi vin in minte exemplele Satu Mare si acest spectacol din Galati.
Regia este semnata de Alexandru Dabija, aflat la primul spectacol montat la Galati.
Salba Dracului se va juca si prin alte festivaluri, motiv pentru care vi-l recomand cu drag. Va spun ca nu ar trebui sa-l ratati, daca ajunge prin orasul vostru.