Salbaticul
dupa Alejandro Casona
Regia: Boris Focsa
Distributia:
Razvan Ilie/ Robert Brage
Claudia Morosanu/ Dana Buzatu
Stela Focsa
Marina Fluerasu
Vlad Oancea
Nicu Rotaru
Valentin Corneanu
Georgiana Herciu
Scenografia Kimberly Ligia Vintila
Light design Alexandru Macrinici
Sound design Alexandru Petrescu
Vazut pe data de 29 ianuarie 2023 la Teatru Infinit
Salbaticul – Opinie LaTeatru.EU
Ca de obicei, evit sa citesc foarte multe INAINTE sa vad un spectacol. Nu am incredere in opiniile altora, in recenziile criticilor nici atat. Din acest motiv, internautii care spun 3 cuvinte gen “mergeti sa vedeti spectacolul X pentru ca e misto” sunt preferatii mei. Mie nu-mi trebuie multe motive sa merg la teatru, asa ca 1-2 laude de la persoane pe care le cunosc, fie real, fie doar virtual, sunt doar un bonus.
Auzisem, deci, lucruri bune despre Salbaticul, iar unica informatie pe care o stiam, distributia, imi facea cu ochiul. Ii preferam pe Claudia Morosanu si Razvan Ilie, fosti colegi de juriu la concursul organizat de Teatrul In Culise (nu am fost IN ACELASI TIMP in juriu, Claudia a fost ultima data, iar Razvan cu o editie in urma), dorinta care mi s-a indeplinit. E drept, nu ii cunosc pe inlocuitorii lor, cu sau fara ghilimele, caci nu e ca la fotbal, unul titular si unul rezerva, asa ca sunt tentat sa merg sa vad spectacolul si cu ceilalti 2.
Povestea este aparent simpla: un tanar, Salbaticul, a ajuns la 24 de ani fara sa stie sa scrie si sa citeasca. El a crescut alaturi de tatal sau mai mult in salbaticie, prin padure. Dupa moartea tatalui sau, ajunge sa fie crescut de 2 surori ale tatalui, de 2 matusi, care hotarasc ca el trebuie sa primeasca si educatie. Cum despre educatie formala, sa fie trimis la scoala, nu poate fi vorba, ele hotarasc sa-i aduca acasa profesori. Ma rog, ceva intre profesor si guvernanta.
Fix asta este personajul interpretat excelent de Claudia Morosanu. Cum anume reuseste sa-l schimbe guvernanta, dar si cum reuseste el sa o schimbe pe ea, ce secret ascundea aceasta si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Va voi spune, insa, ca interpretarile celor 2 actori principali, Razvan Ilie si Claudia Morosanu, sunt excelente. Convingatoare. Pe el chiar il prinde rolul (desi mi-as fi dorit sa aiba un vocabular ceva mai sarac; uneori imi parea ca vorbeste PREA BINE pentru un om care nu stie sa scrie si sa citeasca), este credibil in special in ceea ce priveste jocul non-verbal. Pe romaneste, are apucaturi de salbatic, de necioplit.
Guvernanta, pe de alta parte, este exact tipul de persoana care a trait doar cu nasu-n carti: foarte citita insa in acelasi timp foarte “netraita”. Ea a fost poate sefa de promotie la scoala normala, dar cu siguranta repetenta la “scoala vietii”. Oricat de mult i-am ironiza pe cei care se lauda cu asta, nu putem sa ignoram importanta acesteia. Da, trebuie sa fim buni si acolo. Macar sa nu fim repetenti.
Legat de povestea in sine, vazand acest spectacol mi-am amintit de prietenii cu copii care nu i-au dat pe acestia la scoala. M-am gandit la copiii, din ce in ce mai multi, care nu sunt educati “la gramada”, cu “pulimea”. Chiar daca in acest spectacol motivele sunt altele, iar acel tanar, Salbaticul, nu primeste DELOC educatie pana la 24 de ani, cateva paralele tot pot fi facute. Nu va spun mai multe, va semnalez doar ca acesti oameni, parintii care-si tin copiii acasa, ar trebui sa fie publicul tinta al acestui spectacol. Alaturi, evident, de copiii educati astfel.
Mergeti sa vedeti Salbaticul atat pentru portia sanatoasa de ras, cat si pentru lucrurile serioase pe care vi le spune, vi le semnaleaza, povestea. Este un spectacol lung, are si pauza, asa ca pregatiti-va sufleteste dinainte.
Pentru mine, Salbaticul este CEL MAI BUN spectacol vazut la Teatru Infinit. Fiecare are propriile ierarhii, dar intr-a mea Salbaticul este pe locul intai.