Sarmale cu dragoste
text si regie: Ivona Boitan
Compozitor: Eugen Dan Dragoi
Distributie:
Nicodim Ungureanu
Victoria Dicu
Sarmale cu dragoste este un spectacol organizat de Syarela Arts, vazut la NJoy Club & Garden
Sarmale cu dragoste – Opinie LaTeatru.EU
Eu am o problema legata de sarmale: nu-mi plac pentru ca le asociez cu moartea, cu parastasele. Pentru mine, sarmaua are gust de moarte, chiar daca ele se dau si la nunti (desi nu intotdeauna). Am avut norocul sa merg la 2 nunti, una in 2019, alta acum 2 zile, la care nu s-au servit sarmale. La nunta de acum 5 ani, argumentul era unul legat de traditie: la ei (in Ardeal) nu se dau sarmale la nunta.
E drept, eu am o problema si legata de gust, pur si simplu nu ma incanta. Nu poftesc la ele. Nu consider ca sarmaua este o chestie pe care sa o ador, pentru care sa fac moarte de om. O consider o mancare supraevaluata.
Altii insa o asociaza cu dragostea, cu nunta, cu persoana iubita, asa ca apreciaza sarmaua, o considera o mancare fundamentala.
De altfel, auzisem ca pe vremuri, femeia era evaluata in functie de 2 criterii: cat de bine ii iese mamaliga (fara cocoloase, sa nu se afume, sa fie indeajuns de tare incat sa se taie cu sfoara) si cat de repede poate infasura 100 de sarmale. Da, sarmaua era ceva traditional, ceva ce trebuia gatit musai de cateva ori pe an.
In comedia Sarmale cu dragoste, avem un cuplu care se intalneste la coada la … medic. Ii vedem apoi la coada la un alt medic (s-a schimbat specializarea), pt ca la final sa-i vedem la poarta raiului. Cum este viata lor? Pai cam cum este viata oricarui cuplu varstnic: multe reprosuri, multe “cuvinte grele”, spus care in gluma, care serios, dar sunt alaturi unul de altul, se ajuta, se sprijina, se asteapta unul pe altul. Si se iubesc. Imi vine sa spun IN FELUL LOR, dar de fapt acela este felul in care se iubesc majoritatea oamenilor.
Iar sarmaua, draguta de ea, este precum femeia: ea te ridica, ea te coboara. Din cauza sarmalelor ajunsese el la doctor. De ce? Simplu: pentru ca mancase prea multe. De ce mancase prea multe? Pentru ca erau prea bune. Mult prea bune.
De fapt, aici este cheia: uneori ajungem rau din cauza a prea mult bine. Multi oameni ajung la spital din cauza exceselor, fie ele culinare ori bahice. Ceea ce nu este de mirare. Asta nu inseamna ca trebuie sa renunti la acele lucruri, ci trebuie cumpatare. Multa cumpatare.
In spectacol veti vedea si alte cateva chestii nocive, unii le numesc vicii, care-i unesc pe cei doi. In afara sarmalelor, bineinteles. Nu zic mai multe, va las pe voi sa le descoperiti. Si sa savurati frumoasa comedie.
Pe care eu am vazut-o la o terasa, desi ea s-a jucat in multe locuri, inclusiv in teatre clasice. Nu, nu am avut sarmale, nici macar ca optiune de a comanda, insa nu neg ca s-ar potrivi perfect pe langa niste sarmale. Pe care le-as manca, nu le-as refuza, chiar daca nu-s fanul lor. M-as sacrifica pentru arta, pentru teatrul romanesc independent.
Asadar, mergeti sa vedeti Sarmale cu dragoste oriunde s-ar juca. Mergeti sa vedeti teatru independent. Si urmariti-l pe Nicodim, un actor si un om fabulos. Interviul de mai sus, dat podcastului meu, nu este nicidecum cel mai bun, are o poveste aparte, pe care o voi spune altcandva. Eu n-am fost deloc in forma, am avut un ghinion teribil, eram si eu, dar si invitatul, intr-o stare care nu era nicidecum in favoarea efectuarii unui interviu bun. Dar fusesera facute prea multe sacrificii pentru ca el sa nu aiba loc. Ce a iesit vedeti mai sus si decideti singuri cat de bun este.