Scene din viata Mariei Filotti
de Matei Lucaci Grünberg si Sever Barzan
Regia artistica: Matei Lucaci Grünberg
Scenografia: Andreea Tecla
Coloana sonora: Sever Barzan
Distributie:
Maria Filotti – Ramona Ganga
Ion Filotti Cantacuzino – Valentin Terente
Gropar, Politist, Alexandra Cantacuzino, Vaduva, Flori, Experta in machiaj, Jurnalista – Monica Ivascu
Gropar, Agatha Barsescu, Vanzatoare Ziare, Jeni, Elvira, Maria Tanase– Silvia Tariq
Aristizza Romanescu, Doamna Aioanei, Doamna Boiangiu, Crainic – Elena Andron
Stefan Sliheanu, Papanel Cantacuzino, Jean Moscopol, Eugeniu, Dumitrascu – Dragos Ionita
Politist, Regizor, Domnul Aioanei, Diamandi, Crainic – Sever Barzan
Acordeon – Mario Robert Stefan
Vioara – Gabriela Constantin
Pian – Luca Marin
Percutie – Marius Iulian Neagu
In alte roluri: Ioana Comsa, Eduard Stan, Maria Caplea, Maria Dinulescu (elevi)
Vazut pe data de 24 septembrie 2023, in Sala Mare a Teatrului Maria Filotti din Braila, in cadrul Festivalului International de Teatru si Arte Performative Braila 2023
Scene din viata Mariei Filotti – Opinie LaTeatru.EU
Spectacolul Scene din viata Mariei Filotti incepe cu o scena memorabila: doua groparite (oare exista termenul?) sapau o groapa pentru ceva important si se mirau ce persoana importanta este acesta. In plin regim comunist (inca era Gheorghiu-Dej in fruntea statului roman), religia era ceva (aproape) interzis, asa ca o inmormantare crestineasca era un lux. Un lux pe care toti ceilalti il invidiau.
Da, oamenii ii invidiau pe cei importanti nu doar pentru cum traiau, ci si pentru … cum mureau. Scena in sine mi-a ramas in minte si inca nu cred ca am digerat-o cum trebuie. Nu cred ca am rationat-o corespunzator. Sunt multe posibile explicatii, posibile interpretari, insa eu ma voi referi la una singura.
Oamenii simpli nu merg la teatru, iar in acea vreme televiziunea nu luase un avant atat de mare. Era inca la inceput. Drept urmare, actorii de teatru nu erau atat de cunoscuti. Pentru niste oameni simpli, pentru 2 gropari, erau niste necunoscuti. Insa pentru acestia, un om devine memorabil nu pentru ceea ce a facut in timpul vietii, ci pentru cum a murit. Cele 2 persoane, irelevant ca-s de sex feminin, desi poate sexul este relevant pentru a nu putea fi acuzate de misoginism, o vor tine minte pe Maria Filotti drept “cea care a avut voie sa fie ingropata crestineste”.
Printre multele neajunsuri, acesta parea a fi, cel putin pentru acele persoane simple, printre cele mai importante. Relevante.
Spectacolul Scene din viata Mariei Filotti este construit pe principiul “povestirii in rama”: fiul acesteia este naratorul, afland de fiecare data si parerile lui despre mama sa.
Din punctul sau de vedere, evident subiect, mama sa a fost o supravietuitoare. A reusit sa supravietuiasca regimurilor, a reusit sa supravietuiasca celor 2 razboaie mondiale, a reusit sa supravietuiasca atator barfe si invidii. A supravietuit. Chiar daca acel SUPRAVIETUIT poate fi inlocuit cu alte cuvinte, mult mai dure, mult mai neplacute.
Spectacolul Scene din viata Mariei Filotti este excelent, bine realizat, caruia nu am nimic a-i reprosa. Insa principala sa calitate este ideea conceperii sale. Din punctul meu de vedere, ideea ca Teatrul din Braila sa faca un spectacol despre viata celei care da numele acelei institutii culturale este una geniala, o idee pe care ar trebui s-o aplice si alte teatre. In Bucuresti, de pilda, mi-as dori sa vad o poveste despre Constantin Nottara (care, apropo, este pomenit in spectacolul brailean) ori despre Lucia Sturdza-Bulandra. Iar astfel de spectacole ar trebui FILMATE, ar trebui sa ramana imortalizate.
Caci da, spectacolul Scene din viata Mariei Filotti este un spectacol EMBLEMA pentru teatrul brailean. Un astfel de spectacol ar trebui sa existe in repertoriul ORICARUI teatru din Romania (nu radeti, dar pe langa atatea si atatea montari dupa Caragiale, de ce nu indrazneste nimeni sa faca un spectacol despre VIATA lui Caragiale? ma rog, a incercat Teatrul Evreiesc cu al lor De la Caragiale la Salom, demers insuficient din punctul MEU de vedere). Deci cam orice teatru din tara, care poarta numele unui mare dramaturg, teatrolog, actor ori regizor, ar trebui sa aiba asa ceva. La Nationalul Bucurestean, de pilda, s-ar putea incerca un spectacol despre personalitatea marelui Ion Caramitru. Eu mi-as dori sa vad asa ceva.
Revenind la spectacolul Scene din viata Mariei Filotti, mai am de adaugat un ultim lucru: perspectiva mea vizavi de ceea ce am vazut. Nu imi permit sa o judec pe marea actrita, ea a trait vremuri tulburi pe care eu NU imi doresc sa le traiesc, a trait 2 razboaie, 3 dictaturi, multe alte guverne si guvernari (teatrul era si pe atunci, ca si acum, destul de dependent de puterea politica!), insa am incercat sa ma pun in pielea fiului acesteia. Il inteleg perfect, am empatizat perfect cu drama acestuia. Practic, desi mama sa tinea enorm la el, l-a sacrificat. Nu l-a considerat niciodata mai important decat cariera sa. Asa cum unii oameni sunt dependenti de tigari, de alcool, de cafea ori de alte droguri sau vicii, ea era dependenta de scena. Acolo se simtea bine, nu putea trai fara ea. Filmarile erau un bonus, ea intuise potentialul lor, intuise cat de importante vor deveni, stia ca ele ar face-o nemuritoare, insa din pacate nu a apucat sa se bucure de ele. De nemurire.
Nu doresc nimanui sa traiasca astfel, sa aiba o mama pentru care cariera este mai importanta decat el, insa pur si simplu nu pot s-o condamn pe ea. Nu pot, pur si simplu nu pot. Chiar daca judec din perspectiva masculina, consider ca acesta este unul dintre motivele pentru care unii oameni nu ar trebui sa devina parinti. Nu sunt de condamnat, dar ar trebui sa constientizeze de modul in care sunt si de faptul ca acel copil nu ar fi nicidecum fericit. Din pacate, pentru multi presiunea sociala este mult prea mare. Probabil si la ea a avut un cuvant de spus.
In incheiere, va spun ca din tot Festivalul International de Teatru si Arte Performative Braila 2023 am vazut doar primele 2 spectacole: am inceput cu Falsa servitoare si am incheiat cu Scene din viata Mariei Filotti. Ma bucur ca am vazut 2 spectacole excelente, ma bucur ca am fost pentru prima oara in cladirea Teatrului Maria Filotti din Braila, ma bucur ca am vizitat pentru prima data acest oras. Promit sa mai revin … la locul faptei!