
Secretul fericirii de Alexandru Popa
Regia: Vlad Zamfirescu
Distributie: Vlad Zamfirescu, Irina Velcescu, Dan Bordeianu
Scenografia si afisul – Bogdan Spataru
Locatie: Vazut la Godot Cafe-Teatru

Secretul fericirii – Opinie LaTeatru.EU
Discutasem, acum cateva luni, la unul dintre festivalurile din provincie la care am fost, cu un critic local de teatru. Ii vorbisem despre mine si despre spectacolele de teatru vazute. El ma intreba constant: De cate ori l-ai vazut? Acolo, in provincie, sunt mult mai putine teatre, mult mai putine optiuni, mult mai putine spectacole.
Drept urmare, spectatorul avizat de teatru se duce sa vada spectacolele de mai multe ori. Noi, bucurestenii, cei rasfatati cu o oferta bogata si variata, evitam sa facem acest lucru. Acel critic imi spunea ca pierdem extrem de mult, nu doar noi, ca spectatori, ci si cititorii nostri.
Am revazut aseara Secretul fericirii. A fost a treia vizionare. Dupa a treia vizionare pot spune ca-i dau dreptate acelui critic. E drept, nu este valabil la toate spectacolele, pe unele nu merita sa le revezi, insa de altele nu te poti satura.
In acest caz, Secretul fericirii are o desfasurare care te prinde, iti rapeste complet atentia. Stai pur si simplu infipt in scaun, cu emotii, asteptand deznodamantul.
De ce zic ca e bine sa vezi de cel putin 2 ori spectacolul? Pai daca stii deznodamantul de cum incepe spectacolul, poti urmari modul in care se comporta fiecare personaj. Stii din start cine minte si cine spune adevarul, deci poti spune care actor interpreteaza cel mai bine, cine este cel mai convingator.
Iar planul pus la cale, pentru ca este vorba, intr-un final, de o razbunare, este unul genial. Absolut genial.
Si daca tot este sa vorbim despre avantajele vizionarii repetate, va mai zic unul, aplicat in cazul meu: mi-am dat seama cat de importanta este locatia, cat de important este publicul. Prima oara il vazusem la MTR, in cadrul UnderCloud. Vara, caldura sufocanta, o sala in care jumatate din public nu era chiar public de teatru, ci erau si multi curiosi, des vazuti prin festivaluri, multi hipsteri, multi oameni care nu mai vazusera teatru de ceva timp (pe unii ii auzeai exprimandu-se in acest sens). A doua oara l-am vazut la Timisoara, la Fest-FDR. Acolo la fel: alt public, o sala mica (nu s-a jucat in sala mare), actorii, poate, un pic obositi. Abia a treia oara am vazut spectacolul la el acasa, in locul in care a fost gandit.
Aici, la Godot Cafe-Teatru, l-am vazut la adevarata sa valoare. La un moment dat, in timpul spectacolului, Tom (Vlad Zamfirescu) arunca cu o minge spre prietenul sau, mingea nimerind masuta cu bauturi. Se sparg cateva pahare, o sticla, totul foarte aproape de publicul spectator. La final, Vlad Zamfirescu isi cerea scuze celor de la masa de langa incident. Stiu ca nu era in scenariu, dar mie faza mi s-a parut extrem de utila: autenticitatea ei, sunetul produs la spargerea sticlei si a paharelor, toate acestea au crescut gradul de dramatism. Si mai trebuie spus ceva: un astfel de spectacol, in care trei sferturi din timp oamenii stau relaxati pe balcon, beau si fumeaza, nu poate fi vazut in alta parte decat la un teatru-cafenea. Nu sunt fumator, insa ii compatimeam pe fumatorii care sunt convins ca simteau nevoia sa fumeze (nu doar tigari normale). Eu, insa, ma simteam atat de bine ca aveam o bere in fata si din cand in cand puteam sa mai iau cate o gura incat, la jumatatea spectacolului, cand mi s-a golit paharul, am simtit ca s-a dus tot farmecul. Abia asteptam sa inceapa momentele de tensiune, sa scap de dorinta de a mai lua o gura de bere.
Secretul fericirii e un spectacol extrem de bun, gandit special pentru un teatru cafenea tip Godot. Acolo recomand vizionarea lui. Eu, ca spectator care l-a mai vazut in alte 2 locatii, pot sa afirm ca si actorii se simt cel mai bine la Godot. Salutari TEATRALE tuturor!
PS: V-o repet: in Secretul Fericirii nu veti afla care este secretul fericirii. Nu este un spectacol de dezvoltare personala, Poptamas nu are ce invata din el. Sau are, dar daca ar face-o, si-ar inchide pagina de facebook 🙂
PS2: Aseara, in timpul spectacolului, s-a auzit si replica “Alta intrebare?”. Sala a izbucnit in ras. Se pare ca Secretul fericirii, in teatru, consta si in inserarea unor replici la moda in spectacolele ceva mai vechi 🙂
4 thoughts on “Secretul Fericirii – Godot Cafe-Teatru”