Sedinta cu parintii
de Batsheba Doran
Regie: Laura Ducu
Traducerea: Cristian Ionita
Scenografie: Marius A. Stanica & Madalina Matei
Distributie:
Teodora Daiana Pacurar / Tamara Roman – Iulia
Dan Murzea – Mihai
Vazut pe data de 3 august 2025, la TNB, sala Pictura, cu Dan Murzea & Tamara Roman
Sedinta cu parintii – Opinie LaTeatru.EU
Cand eram in scoala generala, 2 lucruri erau teroarea mea: careul si sedinta cu parintii. Daca primul avea loc saptamanal (lunea), sedinta cu parintii era mai rara. N-as fi rezistat daca ar fi fost mai des de o data pe semestru.
La liceu a ramas sedinta cu parintii, dar a disparut careul. Dupa ce am terminat liceul, adica la facultate, a disparut si sedinta cu parintii. De asta am facut 2 facultati: de fericire ca nu existau acele intalniri semestriale.
Anii au trecut, asa ca mai multi prieteni de-o seama cu mine au reinceput sa frecventeze sedinta cu parintii din cu totul alte ipostaze: unii, putini, profesori, altii, cei mai multi, parinti.
Eu, mai special de felul meu, am avut placerea sa frecventez Sedinta cu parintii dintr-o cu totul alta ipostaza: cea de spectator. Caci, asa cum deja stiti, am vazut spectacolul omonim pe una dintre scenele TNB, spectacolul venind in vizita TOCMAI de la Teatrul Nou (vreo 2 statii de metrou).
Spectacolul nu ne prezinta o Sedinta cu parintii in adevaratul sens al cuvantului (Slava-Domnului), lucru de care imi dadusem seama dinainte sa intru in sala: pur si simplu ma uitasem pe distributie si vazusem doar 2 actori.
Avem asadar 2 parinti inainte si dupa Sedinta cu parintii. Acest “inainte si dupa” este extrem de inspirat, caci vedem exact cum s-a schimbat dinamica familiei in urma acestei sedinte.
Ea este Iulia, o avocata de succes, care pare a pune familia pe primul plan. Este si mama, esti si sotie, dar este intai si intai avocata. Mihai este un scriitor care se afla intr-o mare pana de inspiratie.
Larisa este fata lor, una deloc cuminte: deranjeaza orele (been there, done that!), intra neinvitata in curtile oamenilor, citeste carti nepotrivite pentru varsta ei, pe care le mai si imprumuta colegilor.
Cei 2 parinti nu stiu la ce sa se astepte, nu stiu ce urmeaza sa (mai) afle, insa pe langa toate astea, doamna avocat mai are cate ceva de rezolvat pentru jobul ei. Cu mai putin de o ora inainte de Sedinta cu parintii, ea se gandea la munca ei.
Bonus: cei 2 sunt foarte diferiti in ceea ce priveste conceptiile despre viata. Ea este progresista, in timp ce el este conservator. Chiar daca nu sunt radicali, diferentele lor de idei sunt vizibile, fiind si acestea un alt motiv de cearta.
Nu va spun ce afla si cum decurge discutia in partea a doua a spectacolului, asta va las sa descoperiti singuri. Va spun doar ca mi-au placut cei 2 actori, interpretarile lor, mi-a placut regia simplista, curata, fara briz-briz-uri (o singura data se aude vocea Larisei, nu stiu exact a carei actrite, nu ni se spune), fara artificii inutile.
Decorul este sugestiv: un living nici dezordonat, dar nici foarte ordonat, un birou unde ea vrea sa lucreze (la un laptop minuscul, albastru, foarte sic) si o canapea cu o masa joasa, unde el sta si cerseste (la propriu) atentie.
Eu am vazut-o pe Tamara Roman in rolul avocatei Iulia, mi-as dori sa revad spectacolul si cu Teodora Daiana Pacurar. Banuiesc ca o alta Iulia schimba destul de mult spectacolul, nu-mi pot da seama in ce fel, in ce directie, din acest motiv simt nevoia sa merg sa-l vad.
La finalul spectacolului m-am gandit din nou ca printre multele decizii proaste luate de-a lungul vietii, aceea de a nu face copil este la loc de cinste, printre cele mai bune. La fel de buna, de inspirata, precum aceea de a nu-mi lua carnet de conducere.
M-am gandit un pic ce as fi facut eu in locul parintilor, in locul tatalui cu precadere, insa m-am lasat pagubas. Am ajuns la concluzia ca e foarte bine pentru toata lumea ca nu-s in acea situatie, ca nu sunt nevoit sa iau o astfel de decizie.
Sa ne intelegem: spectacolul Sedinta cu parintii este o comedie, insa in sala am vazut destui oameni in varsta pusi pe ganduri. Chiar am auzit pe scari un “pe vremea noastra nu erau astfel de probleme”. Eu am zambit si am mers mai departe.
Si tot pe scari, in drumul spre iesire, am auzit un “plictisitor spectacol”, lucru care m-a pus un pic pe ganduri. Pentru multi, simplitatea este plictisitoare. Un spectacol construit exclusiv din dialoguri este plictisitor. Vorbitul este plictisitor. Ceea ce pentru mine e trist, dar intalnesc destul de des astfel de persoane. Nu ma mira ca ele exista, ma mira ca ele merg la teatru. Sper ca ati inteles ce vreau sa spun, nu vreau sa insist.
Voi mergeti sa vedeti Sedinta cu parintii. Daca aveti copii, spectacolul va fi mai mult decat o comedie. Sau poate nu va fi deloc comedie. Depinde de … voi. 🙂 Se joaca la Teatrul Nou, dar poate-l prindeti si pe la TNB (ca mine) ori, cine stie, in vreun festival.
ps: Sedinta cu parintii a fost dintotdeauna o necunoscuta periculoasa pentru mine. Eu n-am asistat niciodata la una, majoritatea dintre ele se terminau destul de trist pentru mine, maica-mea afla lucruri, cu precadere note, nu tocmai bune, insa desfasurarea efectiva a unei sedinte mi-a fost dintotdeauna necunscuta. Acest spectacol nu striveste corola de minuni la lumii, procesul in sine fiind si acum o necunoscuta. Pentru mine asa vreau sa ramana toata viata.