Shylock dupa Gareth Armstrong
regia: Horatiu Malaele
scenografia: Iuliana Vilsan
muzica: Radu Captari
miscare scenica: Stefan Lupu
video: Dilmana Yordanova
asistent regie: Razvan Popa
light design: Sorin Vintila
traducerea: Marian Popescu
Distributie:
Shylock: Horatiu Malaele
Tubal: George Mihaita
Portia: Mirela Zeta / Lia Sinchevici
Antonio: Bogdan Malaele
Bassanio: Anghel Damian
Lorenzo: Lucian Ionescu
Jessica: Ruxandra Grecu
Gondolierul: Vlad Birzanu
Vocea Ducelui: Constantin Codrescu
Se joaca la Sala Radu Beligan a Teatrului de Comedie
Shylock – Opinie LaTeatru.EU
Dac-ar fi sa rezum cat mai scurt ideea de baza a spectacolului, as spune ca Shylock este o lectie de istorie. Problema relatiei dintre evrei si crestini, dintre evrei si autohtoni, de fapt, nu a fost o problema doar in secolul 20. Nazistii sunt doar varful iceberg-ului (ca tot zicea o gluma ca Iceberg e nume de evreu), problemele sunt vechi de sute de ani.
Pornind de la un text de Gareth Armstrong, gandit initial drept one-man show, Shylock devine o semi-parodie, o comedie dulce-amara cu mult substrat. Shylock era ceva intre vinovat si victima, era camatar si nu prea, singura lui pretentie fiind, de fapt, sa-si recapete onoarea.
Opera lui Shakespeare este aici doar pretext, autorul (atat G. Armstrong, cat si cel/cei care a/au adaptat-o la noi) folosind numele din celebra piesa shakespeare-iana Negutatorul din Venetia doar pentru a putea localiza in timp actiunea spectacolului.
Altfel, un spectacol destul de scurt (dupa standardele multora), dar extrem de intens, plin de semnificatii si simboluri. Horatiu Malaele (in dubla postura, de regizor si actor principal) si George Mihaita duc greul spectacolului, fiind completati extrem de inspirat de ceilalti colegi de scena, dintre care tin sa-l mentionez in mod special pe Bogdan Malaele si nu doar datorita numelui. O mentiune distincta tin sa faca si pentru Constantin Codrescu, care nu apare in spectacol, dar a carui voce parca-mi rasuna si acum in cap. O voce memorabila, greu de uitat, greu de comabatut.
Chiar daca tematica m-ar fi dus cu gandul la scena Teatrului Evreiesc de Stat, loc unde spectacolul s-ar potrivi perfect (eventual jucat in limba idis), actorii Teatrului de Comedie au dovedit ca au fost alegerea corecta, fiecare separat, dar si ei ca tot unitar, confirmand pe deplin acest lucru.
Publicul, care a umplut sala mare, Radu Beligan, a Teatrului de Comedie (chiar daca nu in totalitate, cateva locuri goale fiind vizibile prin sala), a savurat pe deplin spectacolul, aplaudand intens la final. Publicul a ras mult si cu pofta pe durata reprezentatiei, chiar daca, de fapt, problema pusa a fost una cat se poate de serioasa.
Iar George Mihaita, ca de obicei, a fost o gazda (in acest caz un povestitor) excelent/a. Chiar daca, aparent, rolul principal il are Horatiu Malaele, George Mihaita este cel care, la propriu si la figurat, da tonul.
Shylock merita vazut, merita aplaudat, merita savurat. Datorita duratei scazute, va fi apreciat chiar si de catre spectatorii mai putin experimentati, cei care, poate, nu ar rezista unui spectacol mai lung de 2 ore. Mie, unul, mi-a placut enorm.
Impresii despre Shylock mai gasiti la Razvan Nita si Doina Papp.
2 thoughts on “Shylock dupa Gareth Armstrong – Teatrul de Comedie”