Sidy Thal
co-productie Teatrul German de Stat din Timisoara & Teatrul Evreiesc de Stat
Autor: Thomas Perle, Clemens Bechtel
Regia: Clemens Bechtel
Decorul si costumele: Steff Chelaru, Ioana Groza
Muzica: Dan Simion
Documentare: Maria Irimia
Colaborare dramaturgica: Dan Druta
Asistenta de regie: Isolde Cobet
Inregistrari pentru audio-walk & Video Design: Alex Halka
Pregatire muzicală: Roxana Ardeleanu
Gen: Drama
Limbi: Idis, germana si romana (cu traducere in limba romana)
Sidy Thal / C. Codreanu: Maia Morgenstern / Viorica Predica / Enikő Blénessy
F. Ghedeon: Katia Pascariu / Silvia Török
O plasatoare / Voce: Daniela Török
Zelma B.: Olga Török
Elisabeth B.: Oana Vidoni
Voce: Radu Brănici
I. Popa: Mircea Dragoman / Rares Hontzu
P. Fleschin: Mihai Prejban / Richard Hladik
Ansamblul „Motl, fiul Cantorului” de Scholem Alejchem si vocile de pe audio-walk:
Enikő Blénessy
Viorica Predica
Maia Morgenstern
Silvia Török
Katia Pascariu
Daniela Török
Olga Török
Oana Vidoni
Radu Branici
Rares Hontzu
Mircea Dragoman
Richard Hladik
Mihai Prejban
Isolde Cobet
Instrumentisti:
Serena Voaides
Alina Talianu
Mihai Pintenaru
Spectacol vazut luni 13 noiembrie 2023, la Bucuresti, la Teatrul Evreiesc de Stat
Distributia din 13 noiembrie 2023:
Sidy Thal / C. Codreanu: Enikő Blénessy
Ghedeon: Silvia Török
O plasatoare / Voce: Daniela Török
Zelma B.: Olga Török
Elisabeth B.: Oana Vidoni
Voce: Radu Branici
Popa: Rares Hontzu
Fleschin: Richard Hladik
Sidy Thal – Opinie LaTeatru.EU
Spectacolul Sidy Thal mi-a adus aminte de un alt spectacol, de la care au trecut 6 ani: Bucuresti 41 tur-retur. Asemanarile sunt mai multe, cea mai importanta fiind aceea ca si in acel spectacol erai plimbat de la sinagoga la teatru. O asemanare memorabila, caci am auzit mai multi spectatori vorbind in curtea sinagogii despre acel spectacol (nici nu stiu daca se mai joaca, sper ca da).
Trecand peste asemanarile legate de subiectul general si despre perioada de timp, vreau sa mai subliniez una, extrem de relevanta pentru mine. Asadar, am vazut acel spectacol de 2 ori, prima oara in Timisoara (in cadrul Fest-FDR 2017) si a doua oara in Bucuresti, locul in care a fost el gandit, conceput. Problema, cu sau fara ghilimele, este ca a parut spectacol diferit, a parut cu 20, daca nu 30% diferit in Timisoara fata de Bucuresti.
Acum tot despre Bucuresti si Timisoara este vorba, caci spectacolul este o co-productie a Teatrului German de Stat din Timisoara si Teatrului Evreiesc de Stat din Bucuresti. Eu momentan l-am vazut DOAR la Bucuresti, pe data de 13 noiembrie 2023, insa imi doresc sa-l vad si la Timisoara. Pronosticul meu este ca acolo mi se va parea mai bun, caci traseul va fi mult mai interesant si mai relevant. Motivul este simplu: actiunea spectacolului se desfasoara in Timisoara, practic spectatorii de acolo nu mai trebuie sa-si imagineze ca sunt in Timisoara, ci vor fi exact unde s-au petrecut lucrurile.
Sala unde are loc finalul spectacolului se afla in aceeasi cladire cu sala in care a avut loc atacul, atentatul, din 1938, cel documentat in spectacol. Despre atentat a scris foarte documentat Iulia Popovici in Observatorul Cultural. Eu nu despre asta voi scrie, ci despre experienta teatrala de care am avut parte in acea zi.
In primul rand, pentru multi iubitori de teatru, acest spectacol va insemna PRIMA vizita intr-o sinagoga. Pentru mine nu a fost asa DOAR pentru ca avusesem parte de precedenta experienta teatrala, de care va vorbeam in primele paragrafe. Ca idee insa, este un spectacol de teatru care-ti arata mai mult decat o poveste.
In al doilea rand, cel mai spectaculos lucru a fost DRUMUL dintre sinagoga si Teatrul Evreiesc. Mergeam pur si simplu cu tot grupul, simteam ca sunt parte a ceva, aveam castile in urechi, deci mersul era cumva mecanic. Desi era noapte, mergeam cumva din instinct. Eram complet patruns de ce auzeam, eram pur si simplu acolo, in poveste, drumul fiind parca ceva natural. In cateva momente am inchis ochii si-mi imaginam Timisoara (centrul orasului il stiu bine, desi nu a trebuit sa-mi folosesc prea mult imaginatia). Eu eram parte a spectacolului sau asa ma simteam.
Bonus: cine ne-a vazut a avut parte de o senzatie vizuala fabuloasa, caci acele casti pe care le aveam pe urechi erau LUMINATE! Prima oara, cand vazusem cu o zi inainte cateva scurte clipuri pe Facebook, am crezut ca spectatorii merg cu ceva lumanari in maini. Abia la spectacol am constientizat ca sunt castile de pe urechile spectatorilor.
Am ajuns, ascultand in continuare la casti, in sediul teatrului, mi-am primit biletul aferent, m-am dus parca mecanic in sala de teatru, loc in care cumva m-am blocat. In momentul in care a trebuit sa-mi caut locul parca am fost scos din transa, din spectacol, ajungand intr-o … “amarata” de sala de teatru.
Evident ca finalul TREBUIA sa aiba loc intr-o sala de teatru, acolo a avut loc atentatul, insa eu traiesc mai dubios (si poate mai intens) spectacolele. Pentru mine, atunci am revenit cu picioarele pe pamant. Atunci am revenit in 2023.
In al treilea rand, vreau sa vorbesc un pic despre ideea de documentar teatral. Dupa cum a demonstrat si spectacolul Sidy Thal, teatrul poate face ceea ce filmul nu poate: sa reconstituie un traseu, sa te duca intr-o sala aflata in ACEEASI cladire in care a avut loc atentatul, sa-ti ofere casti si sa te transpuna in acele timpuri, sa te duca intr-o sinagoga unde senzatiile sunt mai puternice. Totul e mai real, mai autentic, mai intens.
Da, si filmele pot fi proiectate in locatii speciale, am asistat la cateva astfel de proiectii (filme romanesti care au fost filmate la Cetatea Rasnov, proiectate in cetate; tot acolo, la Rasnov, am vazut unul dintre filmele din seria Jurassic Park in Dino Parkul tematic; sa nu mai vorbesc despre proiectiile in aer liber de la festivaluri, gen Piata Unirii din Cluj in cadrul TIFF), insa problema acestor locatii speciale este ca nu-s permanente, ci temporare. In plus, acelasi film este vazut atat in acele locatii, cat si in cinematografe clasice. Practic, desi ruleaza acelasi film, experientele spectatorilor sunt diferite. In cazul teatrului, TOTI cei care au vazut LA BUCURESTI spectacolul Sidy Thal au avut parte de ACEEASI experienta.
Ca sa rezum, spectacolul Sidy Thal este o experienta complexa, pe care n-ar trebui s-o ratati. Are marele merit de a scoate la lumina un eveniment oribil pentru a nu-l mai repeta. Trebuie sa ne cunoastem istoria pentru a nu mai repeta greselile trecutului. Nu in ultimul rand, datorita acestui spectacol aflam mai multe despre Sidy Thal, o artista care a fost data uitarii.
Nu pot sa inchei fara sa va indemn sa vedeti spectacolul Sidy Thal acesta atat la Bucuresti, cat si la Timisoara. Eu nu l-am vazut in Timisoara, dar BAG MANA-N FOC ca spectacolul va fi CEL PUTIN 20% diferit, daca nu mai mult. Stiu ca metafora de mai sus suna ciudat in contextul acesta, nu vreau sa bagatelizez atentatul, sa il ironizez. Dimpotriva. Sper, deci, sa ma fi facut inteles.
ps: Despre spectacolul Sidy Thal puteti citi o recenzie bine scrisa pe agenda.liternet.ro; totodata, puteti citi pe site-ul putereaacincea.ro un interviu cu directorul Teatrul German din Timisoara, in care vorbeste, printre altele, si despre acest spectacol.