Sotul sotiei mele
Comedie in 3 personaje de Miro Gavran
Regia: Anca Maria Colteanu
Distributie:
Darius Daradici
Liviu Cheloiu
Ana Maria Carablais/ Teodora Calagiu Garofil
Vazuta la Teatrul Godot (Palatul Bragadiru)
Sotul sotiei mele – Opinie LaTeatru.EU
Sotul sotiei mele este un spectacol care se joaca de ani buni. Mai bine de 10. L-am vazut pe vremuri la Teatrul Rosu, acum reusind sa-l vad si in noua locatie a Teatrului Godot. Un spectacol la fel de viu, la fel de amuzant, la fel de bun.
Povestea este aparent simpla si, in acelasi timp, fascinanta: un sot afla ca sotia lui mai este casatorita cu altcineva. Cele 2 casatorii se petrecusera in tari diferite. Asa cum anticipam, textul este scris in anii 90, in 1991 mai precis, cand razboiul din Yougoslavia era in plina desfasurare. Cele 2 tari sunt Croatia si Slovenia.
Dupa ce a descoperit a doua casatorie, sotul decide sa-si cunoasca … echivalentul. Omologul. Asa ca are loc o discutie fascinanta intre cei 2 soti.
Evident, intrebarile care se nasc sunt urmatoarele:
- Cat de vinovata este femeia pentru asta?
- Cat de asemanatori sunt, de fapt, cei 2 soti?
- Care este atitudinea corecta in acest caz?
La un moment dat apare si sotia, enervata ca i s-a aflat marele secret. Socata de-a dreptul. Evident, nu va voi dezvalui nimic, nu va raspund la aceste intrebari, caci pentru asta va trebui sa mergeti sa vedeti spectacolul.
Eu va spun, insa, alte 3 lucruri importante, relevante, despre Sotul sotiei mele:
- Spuneam ca ma asteptam ca textul sa fi fost scris candva in anii 90. Ideea este ca-mi imaginam ca tarile proaspat desprinse din fosta Yougoslavie sa nu comunice prea mult pe canale oficiale, astfel incat o astfel de dubla casatorie sa fie posibila. Nu neg, poate chiar sunt cazuri de acest gen. In 2023 situatia mi se pare absolut imposibila. Poate doar un rus ucrainean dezertor care sa se casatoreasca in vreo tara NATO. Ori chiar in Rusia.
- Sotul sotiei mele mi se pare tipul de spectacol care se potriveste perfect intr-un teatru-cafenea. Nu o vad jucata intr-un teatru clasic, chiar daca nu exclud complet aceasta posibilitate. Nu as putea spune unde s-ar potrivi mai bine, nu mai tin minte cum era la Teatrul Rosu, insa pot spune ca la Teatrul Godot senzatia era ca-i locul PERFECT. Parea potrivita in peisaj.
- Ca in multe alte cazuri asemanatoare, m-am intrebat cum arata acest spectacol daca ar fi fost cu un sot care avea 2 sotii: aceleasi locatii, poate aceleasi ocupatii. Ar fi fost la fel de amuzant? Ar fi fost la fel de credibil? Ar fi fost o piesa (un text) la fel de montat/a si apreciat/a? Nu vreau sa raspund la intrebari, vreau doar sa le semnalez. Incercati voi sa raspundeti la ele, fie-n comentarii, fie pentru voi insiva.
Evident, am incercat sa ma pun in locul celor 2 soti, asa cum fac de fiecare data, la fiecare spectacol, insa de aceasta data nu am reusit. Ma rog, ideea este ca eu nu empatizez cu ideea de casatorie, asa ca toate problemele care decurg de acolo nu ma impresioneaza. Eu sunt dintre aceia care considera ca principala cauza a divortului este casatoria, ca sa intelegeti unde ma situez.
Fix din acest motiv, Sotul sotiei mele se adreseaza intai si intai celor casatoriti. Ei pot empatiza cu un personaj sau altul, ei se pot pune in pielea lor. Eu nu pot asta, imi recunosc defectul, insa admit ca m-am distrat copios la spectacol. Si, in plus, am putut aprecia interpretarile solide ale actorilor si o regie extrem de buna. Actorii au fost atat de convingatori incat chiar avea impresia ca acele personaje sunt reale, ca eu sunt acolo, undeva in livingul lor, ascultandu-le problemele. Evident, mai mult radeam de ei decat sa le deplang situatia, dar na, fiecare recepteaza altfel problemele celorlalti. Am cateva filtre, de care astfel de probleme n-ar fi trecut niciodata. Altfel spus: “ti-ai facut-o cu mana ta, descurca-te”. Valabil pentru TOATE personajele, masculine si feminine, din spectacol!