Spectatorul condamnat la moarte
dupa Matei Visniec
Regie: Antonella Cornici
Scenografia: Madalina Alexandra Mihai
Light Design: Lucian Moga
Sound Design: Alexandru Agafitei
Distributia:
Procuror – Marius Manole
Judecător – Carmen Tanase
Avocatul apărării – Vlad Binzoiu
Grefier – Bogdan Ujeniuc
Spectatoare – Marcu Evelyn
Orbul – Daniel Popa
Fata cu cafele – Ana-Maria Fasola
Martor 1 – Lita Stefan
Garderobieră – Marina Fluerasu
Fotograf Alexandra Ungureanu – Madalina Costinela Bors
Spectacolul Spectatorul condamnat la moarte este produs de Teatrul Tudor Vianu din Giurgiu; a fost vazut pe data de 21 mai 2023 la Casa de cultura a sindicatelor Suceava in cadrul Festivalului Zilele Teatrului Matei Visniec 2023
Spectatorul condamnat la moarte – Opinie LaTeatru.EU
Spun din start: Spectatorul condamnat la moarte este un mix (aproape) perfect intre un courtroom drama si teatru absurd. Un spectator, ales pur si simplu la intamplare din sala, este acuzat de crima. Toata lumea STIE ca el este vinovatul, procurorul, judecatorul, martorii, chiar si avocatul apararii. Tot ce se straduiesc ei sa faca tot spectacolul este sa-l convinga sa recunoasca.
Despre Spectatorul condamnat la moarte as avea multe de spus, personale si contextuale. Personal, o montare a acestui text a fost primul meu contact cu opera lui Matei Visniec (candva demult, la Teatrul InCulise). M-a fascinat. M-a impresionat. Datorita acelei montari, acelui text, am cautat ulterior orice spectacol care punea in scena un text de Visniec. Dar oricat imi placeau, parca Spectatorul condamnat la moarte avea ceva in plus.
Mi-a mai placut si faptul ca Spectatorul condamnat la moarte s-a jucat la Teatrul Matei Visniec. A fost un fel de intoarcere acasa din pribegie. Nu stiu cum s-au simtit actorii giurgiuveni la Suceava, dar spectacolul in sine a parut de-al locului, a parut PERFECT integrat in peisaj (chiar daca, din motive organizatorice, spectacolul nu s-a jucat in Sala de spectacole a teatrului, ci la Casa de cultura a sindicatelor). Nu s-a jucat efectiv in Teatrul Matei Visniec, ci s-a jucat “doar” in cadrul Festivalului Zilele Teatrului Matei Visniec 2023.
Un lucru si mai interesant este faptul ca piesa a fost scrisa candva inainte de 1989, insa la finalul spectacolului au aparut pe ecranul din spate multe erori judiciare romanesti. Multe dintre ele erau de data recenta. Altfel spus, desi initial textul vorbea despre justitia stalinista, despre tribunalele poporului, unde trebuie respectata, chiar daca vag, procedura, piesa este la fel de actuala si acum.
Actuala, vie, deloc absurda in 2023. Ma rog, absurda din punct de vedere teatral, dar altfel foarte realista, foarte ancorata in realitate.
Ar trebui sa spun cateva cuvinte si despre actori, in frunte cu Marius Manole (procurorul) si Carmen Tanase (judecatoarea), insa aici voi intra un pic si pe un teren minat, vorbind despre Marius Manole extra-teatral. Asadar, Marius Manole este un extraordinar procuror, unul care nu are niciun argument, dar care urla, care compenseaza lipsa logicii cu un volum ridicat al sonorului. Carmen Tanase este si ea o excelenta judecatoare, una care trece usor de la o judecatoare tipicara, dornica de a respecta procedura, la una acuzatoare, deloc obiectiva, specifica dictaturilor. Avocatul apararii aduce aminte de celebrul proces al Ceausestilor, cand avocatul apararii isi acuza persoanele pe care se presupunea ca trebuie sa le apere. Pe actorul care-l interpreteaza, Vlad Binzoiu, nu-l cunosc, deci nu pot spune mare lucru despre el.
Sa revin, totusi, la Marius Manole si sa trec de la ACTORUL Marius Manole la activistul civic Marius Manole. Este evident DREPTUL fiecarui actor de a sustine cauzele in care crede. Este dreptul oricarui actor sa se implice in politica, inclusiv sa fie ales. Insa eu, ca SPECTATOR, nicidecum critic, nu pot sa nu suprapun cele 2 ipostaze. Caci procurorul Marius Manole m-a dus cu gandul la Marius Manole care strangea semnaturi pentru “Fara penali in functii publice”. Asocierea sa de partidul care incuraja abuzurile din justitie, care dorea justitie cu orice pret, este inevitabila. Ceea ce ma face sa ma intreb daca Marius Manole chiar ironizeaza procurorii de genul. Nu cumva el, de fapt, chiar este in sinea lui de acord cu ei?
E drept, nu-si doreste moartea lor, ca-n dictaturile nedemocratice, ci-si doreste doar arestarea lor si scoaterea lor din jocul politic. Chestiune de nuante, evident.
Marius Manole, si prin aceasta intepretare, dovedeste ca este un actor excelent. Are un rol foarte bun, stie cand sa tipe si cand sa vorbeasca cu un glas mieros, stie cand sa vorbeasca cu judecatoarea, cand cu martorul, cand cu sala. Reuseste sa fie credibil in rolul sau.
Dar din pacate, si nu doar in acest caz, actiunile sale civice si politice sunt mai vizibile si se suprapun peste rolurile sale. In acest caz, suprapunerea este INEVITABILA si deopotriva neconvenabila actorului. Nu ca i-as plange de mila in vreun fel.
Mergeti sa PARTICIPATI la Spectatorul condamnat la moarte. Nu e un spectacol la care te uiti, ci unul la care participi. La final, iesi din sala de teatru cu regretul ca unii au participat pe bune la astfel de spectacole. Si ca ei aveau exact atitudinea pe care ai avut-o si tu: pasivitate. Poate chiar amuzament si acord fata de metodele acuzarii.