Stage Dogs – Teatrul Act – Fest-Fdr 2018

Stage Dogs de Florin Piersic Jr (inspirat de “A life in the theatre” de David Mamet)
Distributie:
Florin Piersic Jr
Marcel Iures
Regia: Florin Piersic Jr
Scenografia: Tudor Prodan
Se joaca la Teatrul Act din Bucuresti, vazut de mine la Teatrul Act si la Fest-Fdr 2018

Stage Dogs – Opinie LaTeatru.EU

Un amic, pe vremea aceea student la regie de film in Anglia, imi spunea ca-i displac profund spectacolele de teatru despre viata unui actor de teatru ori despre un casting, ideea fiind valabila si la filme. Acest amic imi spunea ca cei care scriu astfel de texte sunt, de fapt, oameni lipsiti de viata sociala, oameni care nu traiesc si altceva in afara de teatru.

Personal, fiind mai deschis, am spus ca din cand in cand, ca exceptie, as vrea sa vad si asa ceva. Dupa diverse chestii filosofice, diverse crampeie de viata, trebuie sa mai vad si teatru despre teatru. Sa mai vad si un actor jucand rolul … unui actor. Imi prinde bine ca spectator, pentru ca v-am spus de atatea ori, nu ma consider critic si sper din suflet sa nu ma ajung niciodata sa ma consider.

E clar ca spectacolele de genul sunt adresate cu precadere celor din industrie, sunt adresate cu precadere actorilor, care se regasesc in intamplarile povestite acolo. Sunt convins ca sunt strecurate anumite chestii care au alt sens pentru cunoscutori, ceea ce englezii numesc Inside Jokes.

Totusi, un spectator normal de teatru, un iubitor de teatru, are si el motive sa vada astfel de spectacole. Are ce invata din ele. Viata unui actor este tot viata de om, din viata oricui ai ce invata.

Acum, trebuie sa mentionez faptul ca am vazut acest spectacol de 2 ori: prima oara la Teatrul Act, locul unde a fost conceput, la premiera (nu stiu a cata oara era cand se juca, a patra cred, sper sa nu gresesc), a doua oara la Timisoara, in cadrul Fest-Fdr 2018. Am tinut sa fac precizarea asta pentru ca deseori evit sa vad un spectacol de 2 ori si uneori, cum este si cazul de fata, imi dau seama cat pierd. Am descoperit cateva lucruri diferite, 2 sunt evidente, unul dintre ele fiind adaptarea la spatiul de aici. Si acest lucru il explic: spectacolul este format din mai multe mici scenete intre 2 colegi de scena, un actor mai tanar (Florin Piersic Jr) si unul mai in varsta. La un moment dat, actorul tanar repeta, iar cel batran era undeva ascuns. Se da de gol fara sa vrea, pentru ca tusit. Eh, la Teatrul Act el sta chiar aproape de una dintre usi, el sta efectiv la panda la usa. La Teatrul din Timisoara, la Sala 2, actorul mai in varsta, Marcel Iures, sta unde prin public. E o diferenta mica, poate deloc importanta. E drept, cei care au stat fix acolo, langa Marcel Iures, si li s-au pus reflectoarele pe el, s-au simtit foarte bine. Ma rog, EU m-as fi simtit foarte bine dac-as fi stat in zona aia.

Spectacolul este, deci, despre relatia dintre 2 colegi de scena. Doi colegi de culise. Cum evolueaza aceasta relatie, cum se anuleaza diferenta de varsta (isi vorbesc la per tu, sunt colegi egali, chiar daca cel in varsta are deseori tendinta de a-l dadaci, de a-i da sfaturi, cerute sau nu, celuilalt). Ma rog, relatia evolueaza si atinge si puncte sensibile, dar pe alea le descoperiti singuri.

Eu un singur lucru mai evidentiez, un lucru care mi-a adus aminte de un profesor destul de fanatic din prima mea facultate (cea de sociologie). La una dintre scenete, una dintre primele, actorul in varsta (oare o fi rusinos sa spun BATRAN? Marcel Iures nu este deloc batran, e unul dintre actorii FOARTE BUNI din teatrul romanesc, dar ROLUL sau este aici de ACTOR BATRAN, fara sa fie deloc peiorativ acest termen) critica pseudo-actorii (in special pseudo-actritele). Spunea ca se pot filma cat vor pe Youtube ori pe Instagram, dar de ce, domnule, vor sa urce pe o scena? Acea scena parea sfanta, un loc SPURCAT de persoane netalentate, lucru de neacceptat.

Acest lucru mi-a adus aminte de un profesor de la sociologie care sustinea ca daca un inginer isi face gresit meseria si proiecteaza gresit un pod, mor cateva persoane, care-s atunci pe pod; daca un doctor greseste o operatie, ca nu stapaneste conceptele, ii moare un pacient; daca, insa, un sociolog nu stapaneste conceptele ori le rastalmaceste in mod voit rautacios, acesta POATE DA FOC LUMII, cum au si facut unii. Eu v-am spus ce zicea acel profesor, inca de atunci, desi eram anul 1, radeam cu gura pana la urechi cand auzeam aceste lucruri. Cu toate astea, un lucru e cert: exista persoane care-si iubesc atat de mult meseria, o divinizeaza, incat o considera cea mai importanta de pe planeta si au o problema cu cei care o practica fara sa aiba o pregatire solida. La fel, jurnalistii au boala pe bloggeri, care scriu fara sa aiba pregatire, fara diploma; idem criticii, carora bloggerii le-au luat painea de la gura. Si exemplele pot continua.

Da, poti face multe lucruri rele, dar nu te urca pe scena daca n-ai talent. Te poti culca cu cine vrei tu, poti lua cati bani vrei tu pe asa ceva, dar nu spurca scena aia! Si desi-mi vine sa rad, sunt convins ca multi actori cred pe bune in chestia asta si se enerveaza nespus atunci cand vad exemple in acest sens.

Stage Dogs este un spectacol reusit, bazat pe un text foarte bun. Este un text INSPIRAT de un text de afara, dar un text CONCEPUT aici, pe baza realitatilor din teatrele romanesti. Bine pus in scena, EXTREM de bine jucat. Si, dupa cum s-a dovedit, poate fi adaptat cam pe oricare scena, adaptabilitatea aceasta ajutandu-l in festivaluri, unde chiar cred ca se va mai juca.